Expand pic

Acvilă mică

Aquila pennata

Rara Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Date de identificare
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulFalconiformes

FamiliaAccipitridae

GenulAquila

SpeciaAquila pennata

Descriere

Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă pitică, „un pitic între acvile„, este o specie caracteristică zonelor împădurite cu luminişuri din preajma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului este de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Este o răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime comparabilă cu a şorecarului ( Buteo buteo ). Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu prepeliţe (pitpalac), păsări de curte, mamifere mici dar şi pui de iepure. Preferă hrana vie şi evită leşurile.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din latinescul aquilus – de culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie provine de la cuvantul latin pennatus – care are pene.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în sud-vestul şi în estul continentului european. Ritualul nupţial este spectaculos, caracterizat prin plonjări succesive urmate de ridicări rapide, acompaniate de chemări repetate. Se manifestă teritorial şi pe teritoriul său are mai multe cuiburi pe care le foloseşte alternativ. Îşi construieşte rar cuibul şi preferă să folosească cuiburile altor răpitoare, inclusiv pe cel de codalb ( Haliaeetus albicilla ). Cuibul este aşezat în copaci şi alcătuit din crengi ornamentate cu ramuri verzi. La cuib nu este sperioasă şi suportă apropierea omului mai mult decât oricare altă acvilă. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 4400-8900 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Nu se ştie tendinţa efectivelor din Spania în perioada 1990-2000, însă deşi a scăzut în unele teritorii din sud-estul Europei, populaţia este considerată relativ stabilă. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Portugalia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în martie. Femela depune 1-2 ouă în ultima parte a lunii aprilie sau la începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56 x 45,3 mm. Incubaţia durează în medie 30-35 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii devin zburători la 50-56 de zile, urmându-şi părinţii.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt principalele pericole pentru specie. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de vânătoare sunt necesare pentru conservarea speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII