Foto: Emil Todorov
Date de identificare
Descriere
Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă pitică, „un pitic
între acvile„, este o specie caracteristică zonelor împădurite cu
luminişuri din preajma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului este
de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g
pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Este o
răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime
comparabilă cu a şorecarului ( Buteo buteo ). Adulţii au
înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu prepeliţe (pitpalac),
păsări de curte, mamifere mici dar şi pui de iepure. Preferă hrana vie
şi evită leşurile.
Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă pitică, „un pitic
între acvile„, este o specie caracteristică zonelor împădurite cu
luminişuri din preajma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului este
de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g
pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Este o
răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime
comparabilă cu a şorecarului (
Buteo buteo ). Adulţii au
înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu prepeliţe (pitpalac),
păsări de curte, mamifere mici dar şi pui de iepure. Preferă hrana vie
şi evită leşurile.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din latinescul aquilus – de culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie provine de la cuvantul latin pennatus – care are pene.
Numele de gen provine din latinescul aquilus – de culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie provine de la cuvantul latin pennatus – care are pene. mai putin
Localizare si comportament
Este o specie prezentă în sud-vestul şi în estul continentului
european. Ritualul nupţial este spectaculos, caracterizat prin plonjări
succesive urmate de ridicări rapide, acompaniate de chemări repetate.
Se manifestă teritorial şi pe teritoriul său are mai multe cuiburi pe
care le foloseşte alternativ. Îşi construieşte rar cuibul şi preferă să
folosească cuiburile altor răpitoare, inclusiv pe cel de codalb ( Haliaeetus albicilla
). Cuibul este aşezat în copaci şi alcătuit din crengi ornamentate cu
ramuri verzi. La cuib nu este sperioasă şi suportă apropierea omului mai
mult decât oricare altă acvilă. Iernează în Africa.
Este o specie prezentă în sud-vestul şi în estul continentului
european. Ritualul nupţial este spectaculos, caracterizat prin plonjări
succesive urmate de ridicări rapide, acompaniate de chemări repetate.
Se manifestă teritorial şi pe teritoriul său are mai multe cuiburi pe
care le foloseşte alternativ. Îşi construieşte rar cuibul şi preferă să
folosească cuiburile altor răpitoare, inclusiv pe cel de codalb (
Haliaeetus albicilla
). Cuibul este aşezat în copaci şi alcătuit din crengi ornamentate cu
ramuri verzi. La cuib nu este sperioasă şi suportă apropierea omului mai
mult decât oricare altă acvilă. Iernează în Africa.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 4400-8900 de
perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Nu se ştie
tendinţa efectivelor din Spania în perioada 1990-2000, însă deşi a
scăzut în unele teritorii din sud-estul Europei, populaţia este
considerată relativ stabilă. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania,
Rusia şi Portugalia.
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 4400-8900 de
perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Nu se ştie
tendinţa efectivelor din Spania în perioada 1990-2000, însă deşi a
scăzut în unele teritorii din sud-estul Europei, populaţia este
considerată relativ stabilă. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania,
Rusia şi Portugalia.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în martie. Femela depune 1-2 ouă în
ultima parte a lunii aprilie sau la începutul lunii mai, cu o
dimensiune medie de 56 x 45,3 mm. Incubaţia durează în medie 30-35 de
zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii devin zburători la
50-56 de zile, urmându-şi părinţii.
Soseşte din cartierele de iernare în martie. Femela depune 1-2 ouă în
ultima parte a lunii aprilie sau la începutul lunii mai, cu o
dimensiune medie de 56 x 45,3 mm. Incubaţia durează în medie 30-35 de
zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii devin zburători la
50-56 de zile, urmându-şi părinţii.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt
principalele pericole pentru specie. Îmbunătăţirea activităţilor
forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi
reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de
vânătoare sunt necesare pentru conservarea speciei.
Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt
principalele pericole pentru specie. Îmbunătăţirea activităţilor
forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi
reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de
vânătoare sunt necesare pentru conservarea speciei.
mai putin
Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)
GALERIE POZE SI ILUSTRATII