Expand pic

Ţigănuş

Plegadis falcinellus

Relativ Comuna Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCiconiiformes

FamiliaThreskiornithidae

GenulPlegadis

SpeciaPlegadis falcinellus

Descriere

Țigănuşul privit în zbor şi de la distanţă mai mare pare negru. Privit de aproape are un penaj frumos, cu reflexe verzui metalice pe un fond brun ruginiu şi un cioc încovoiat în formă de seceră. Este o specie caracteristică păşunilor umede şi stufărişurilor cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este de 55-65 cm iar greutatea de circa 485-580 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-105 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu lipitori, insecte acvatice, mormoloci şi peştişori.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvantul grecesc plegas – coasă, cu referire la forma ciocului. Numele de specie provine din latinescul falcis – coasă cu referire la aceeaşi caracteristică.




Localizare si comportament

Este o specie prezentă în partea sudică şi sud-estică a continentului european. Cuibăreşte în colonii împreună cu stârci şi cormorani. Fiind sociabilă, apare de cele mai multe ori în stoluri mai mici sau mai mari sub forma unor şiruri lungi oblice sau şerpuite. Zborul ţigănuşului este o succesiune de plutiri şi vâsliri (bătai rapide din aripi). Este o pasăre tăcută, ce cutreieră prin smârcuri şi ape mici, cu paşi măsuraţi, fără a alerga în căutarea hranei. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă ani şi o lună.

Populatie

Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 16000-22000 perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi populaţiile din Rusia şi Azerbaijan au rămas relativ stabile în perioada 1990-2000, specia continuă să se reducă numeric în sud-estul Europei, ceea ce determină pe ansamblu o tendinţă descrescătoare. Populaţia estimată în România este de 2500-2800 de perechi, efective mai mari fiind înregistrate în Rusia şi Azerbaijan.

Reproducere

Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 50,9 x 35,8 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21 de zile puii eclozează şi sunt hrăniţi 48-50 de zile, după care devin independenţi.

Amenintari si masuri de conservare

Desecarea zonelor umede, tăierea sălciilor de către localnici pentru foc, incendierea stufului şi deranjul coloniilor de către vizitatori şi al păsărilor de către vânători, deplasarea cu bărci rapide ce produc valuri obligând păsările să se refugieze în alte locuri reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate reducerea deranjului la colonii, informarea populaţiei locale cu privire la efectele dramatice asupra păsărilor determinate de tăierea sălciilor, impunerea unor viteze reduse pentru bărci în zonele de hrănire ale speciei şi interzicerea vânătorii.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII