Expand pic

Şoim călător

Falco peregrinus

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulFalconiformes

FamiliaFalconidae

GenulFalco

SpeciaFalco peregrinus

Descriere

Şoimul călător este o specie caracteristică zonelor deschise stâncoase, din tundră, păşuni, stepă cu pâlcuri de pădure şi coaste marine. Cu excepţia Antarcticii, această specie este prezentă pe toate continentele şi numai vulturul pescar ( Pandion haliaetus ) mai are o distribuţie atât de largă dintre păsările răpitoare. Poate fi întâlnit până la o altitudine de 4000 m. Lungimea corpului este de 38-51 cm şi are o greutate medie de 550-1500 g, femelele fiind mai mari cu 15-40% decât masculii. Anvergura aripilor este cuprinsă între 89-113 cm. Adulţii au înfăţişare similară, prezentând o largă variaţie în dimensiuni şi penaj, fiind identificate 19 subspecii. Datorită agilităţii sale este folosit de către crescătorii de şoimi. Este gri-albastru pe spate, are aripile ascuţite şi o mustaţă proeminentă. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici, reptile şi insecte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie provine din cuvântul latin peregrinus – pribeag, călător.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Este o specie monogamă, teritorială, la care partenerii rămân adeseori împreună şi iarna, în afara perioadei de cuibărit. În raport cu dimensiunea sa este cel mai puternic dintre şoimi. Este considerat a fi cea mai rapidă specie, atingând o viteză de până la 325 km/h atunci când plonjează după pradă. Cele mai multe exemplare trăiesc aproximativ 13 ani, dar pot atinge şi 16-20 de ani. În captivitate pot atinge 25 de ani. Rata de supravieţuire în primul an de viaţă este de 40%, iar pentru adulţi de 70%. Ating maturitatea sexuală la 2-3 ani. Perechea execută un ritual nupţial spectaculos ce include, pe lângă planări împreună, urmăriri şi rostogoliri în picaj. După formarea perechii, partenerii încep să vâneze împreună. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Teritoriul apărat variză ca dimensiune în funcţie de cantitatea de hrană şi este cuprins între 3,3 şi 5 km. Nu îşi construieşte cuib şi depune ouăle în scobiturile stâncilor şi copacilor sau în cuiburile abandonate de alte specii. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 12000-25000 de perechi. Aceasta a crescut semnificativ în perioada 1970-1990, tendinţă care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000, în cea mai mare parte a teritoriului cu excepţia Turciei. Pe ansamblu, tendinţa populaţiei s-a menţinut crescătoare. Efectivele cele mai mari sunt prezente în Groenlanda, Spania, Turcia, Franţa şi Marea Britanie.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în luna martie. Femela depune de obicei 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 51,3 x 40,5 mm. Incubaţia durează în medie 32-24 de zile şi este asigurată în special de femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. Puii devin zburători la 35-42 de zile şi rămân dependenţi de părinţi încă câteva luni. Numărul puilor care ajung la stadiul de zburători într-un cuib este în medie de 1,5-3,05.

Amenintari si masuri de conservare

Poluarea cu pesticide şi prinderea păsărilor de către crescătorii de şoimi sunt principalele pericole ce afectează specia.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII