Expand pic

Silvie porumbacă

Sylvia nisoria

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaSylviidae

GenulSylvia

SpeciaSylvia nisoria

Descriere

Silvia porumbacă este caracteristică zonelor deschise cu tufărişuri şi copaci izolaţi, având preferinţe similare cu sfrânciocul roşiatic. Este cea mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm. Caracteristice sunt irisul galben, coada lungă, iar în cazul masculului pieptul dungat ca la ulii. Penajul este asemănător, cu nuanţe mai puternice de gri la mascul. Se hrăneşte cu insecte şi toamna cu fructe.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din latinescul silva sau sylva – pasăre mică de pădure. Numele de specie provine din latinescul nisus – uliu, cu referire la culoarea penajului de pe piept.

Localizare si comportament

Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european, fiind întâlnită până la altitudini de 1600 m. Culege insecte de pe sol, în zbor, de pe frunzele arbuştilor şi din coroana copacilor. Masculii atrag femelele prin cântec şi piruete aeriene. Masculul construieşte o platformă nefinisată pentru cuibărit. După constituirea perechii, femela foloseşte materialul acestei platforme pentru a construi un cuib mai elaborat, de obicei într-un arbust cu spini. După depunerea ouălor este posibil ca masculul să abandoneze femela şi să caute un nou teritoriu pentru atragerea altor femele. O parte dintre masculi aleg să rămână cu femela şi în această situaţie formează o relaţie monogamă. Deşi ating maturitatea sexuală după un an, în mod obişnuit cuibăresc numai în al treilea an. Iernează în estul Africii. Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani şi nouă luni.

Populatie

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 460000-1000000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă între 1970-2000. În România este estimat un număr de 25000-40000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Ucraina şi Ungaria.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în mai. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie a oului de 2,6 g, din care 6% o reprezintă coaja. Incubaţia durează în jur de 12-13 zile şi este asigurată de ambii părinţi atunci când masculul rămâne la cuib sau de către femelă singură atunci când masculul pleacă. Puii devin zburători după 10-12 zile. Rămân în preajma adulţilor circa trei săptămâni.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii au un impact semnificativ. Păstrarea habitatelor caracteristice şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei. În cartierele de iernare din Africa, condiţiile climatice pot avea un rol determinant asupra populaţiei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII