Expand pic

Sfrâncioc cu frunte neagră

Lanius minor

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaLaniidae

GenulLanius

SpeciaLanius minor

Descriere

Sfrânciocul cu frunte neagră este caracteristic zonelor agricole deschise cu tufişuri şi copaci izolaţi. Are lungimea corpului de 19-21 cm, cu o greutate de 40-60 g. Anvergura aripilor este de 32-35 cm. Penajul celor două sexe este similar. Dimensiunile mai mici, fruntea neagră şi coada proporţional mai mică îl deosebesc de sfrânciocul mare. Penajul este gri pe cap şi spate, aripile sunt negre, iar pieptul şi abdomenul au o nuanţă uşoară de roz. Se hrăneşte în special cu insecte şi mai rar cu melci, pui ai păsărelelor şi şoareci.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din latinescul lanius – măcelar, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din latinescul minor – mai mic, cu referire la faptul că este mai mic decât ruda sa, sfrânciocul mare.

Localizare si comportament

Este o specie răspândită în sudul şi estul continentului european. Vânează pândind din locuri ce oferă o bună vizibilitate, cu o înălţime de până la şase m. Adeseori stă pe firele electrice care traversează habitatele caracteristice. Prinde insecte pe sol, pe care le identifică în vegetaţie până la o distanţă de circa 15 m. Cuibul este amplasat în copaci la o înălţime de 3-6 m, la o ramificaţie a crengilor. Cuibul construit de ambii parteneri, într-un interval de 5-9 zile, este alcătuit din crenguţe şi rădăcini, fiind căptuşit cu frunze şi flori ale plantelor aromatice. Iernează în Africa, în Botswana, Namibia, Zimbabwe şi Africa de sud. Longevitatea medie cunoscută este de 10-15 ani.

Populatie

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 620000-1500000 de perechi. A înregistrat un declin moderat între 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele s-au menţinut stabile în perioada 1990-2000, totuşi în cele mai multe ţări s-a înregistrat o scădere, inclusiv în România care deţine cele mai mari efective (364000-857000 de perechi). Astfel, populaţia înregistrează un declin moderat.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în prima jumătate a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 3-7 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune de 24 x 17,8 mm. Incubaţia durează 14-16 zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în special de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 16-18 zile, în perioada cuprinsă între sfârşitul lui iunie şi până în august. Este posibilă depunerea unei ponte de înlocuire atunci când prima pontă a fost distrusă.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii şi dezvoltarea monoculturilor au un efect semnificativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa arbuştilor şi mărăcinişurilor în zonele deschise agricole şi cu păşuni contribuie la conservarea speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII