Expand pic

Sfrâncioc cu cap roşu

Lanius senator

Deschide galerie
Foto: Alexandra Ion
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaLaniidae

GenulLanius

SpeciaLanius senator

Descriere

Este o specie de sfrâncioc de talie mică. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: creștetul maroniu-castaniu (la mascul culorile sunt mult mai intense), dungă neagră peste ochi, bărbie albă; burta este albă (la femelă cu striații laterale fine), iar spatele negru cu târtița albă; aripile sunt negre, cu pete albe în zona centrală. Lungimea corpului este de 17-19 cm şi are o greutate medie de 21-29 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25-27 cm.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen Lanius - măcelar, provine din cuvântul latin laniare - a rupe în bucăți (cu referire comportamentul de prădător, de sfâșiere a prăzii); numele de specie provine din cuvântul latin senator - cu referire la asemănarea dintre culoarea creștetului și toga senatorilor romani.

Localizare si comportament

Distribuție
Are o distribuție peri-Mediteraneană. Cuibărește în sudul Europei, din Portugalia până în Turcia, nordul Africii, Orientul apropiat și sudul Munților Caucaz. În România specia cuibărește în zonele cu influențe sub-mediteranene. Este răspândită în sud est (Dobrogea continentală) și sud vest (județele Gorj - Mehedinți - Caraș-Severin).
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu luna aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare în august. Specia iernează în Africa sub-sahariană.
Habitate
Cuibărește în habitate deschise, mai ales de pajiști / pășuni, dar și mozaicuri agricole, cu arbori izolați și tufăriș; uneori și în livezi. Preferă pentru cuibărit habitatele clasificate ca păduri deschise (sau pajiști împădurite), în zone uscate, însorite.
Hrană
Specie aproape exclusiv insectivoră, consumă insecte de talie mare (în special coleoptere și ortoptere). Ocazional mai consumă și reptile de talie mică (șopârle) și foarte rar păsări mici.
Alte informații
Este cea mai rară și puțin răspândită specie de sfrâncioc din România.

Populatie

Populația globală este puțin cunoscută, fiind estimată la 5 950 000 - 9 590 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 1 930 000 - 3 110 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 100 - 400 de perechi cuibăritoare. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată descrescătoare, mai accentuat în a doua jumătate a secolului XX. În România, tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna mai. Depune de obicei 4-8 ouă, pe care le clocește femela (masculul hrănește femela la cuib). Incubarea durează 14-16 de zile. Puii devin zburători la 15-18 de zile. Păsările cuibăresc solitar, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Cuiburile sunt elaborate, cu structură din crengi, căptușite cu materii vegetale, pânză de păianjen, lână etc; sunt amplasate în arbori, de obicei la bifurcația unei crengi laterale.

Amenintari si masuri de conservare

Modificarea habitatelor, datorită agriculturii intensive și a împăduririi sunt principalele cauze ale declinului. În zonele în care se intensifică agricultura au loc tăieri de arbori și utilizare de pesticide pe scară largă. În multe zone, în lipsa pășunatului se dezvoltă tufărișurile, habitatul evoluând încet spre zone împădurite sau acoperite complet cu vegetație arbustivă (specia va evita zonele închise).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII