Expand pic

Raţă roşie

Aythya nyroca

Rara Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

GenulAythya

SpeciaAythya nyroca

Descriere

Raţa roşie, cunoscută şi cu numele de raţa cu ochi albi, este o specie caracteristică zonelor umede cu stufărişuri. Lungimea corpului este de 38-42 cm iar greutatea medie de circa 580 g pentru masculi şi 520 g pentru femele. Anvergura aripilor este cuprinsă între 60-67 cm. Diferenţele sunt dificil de evidenţiat între adulţi, însă femelele au un iris închis la culoare comparativ cu masculul, care are irisul alb. Se hrăneşte cu plante acvatice, moluşte, insecte şi peşti.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele genului provine din grecescul aithyia – pasăre scufundătoare. Numele speciei este sinonim şi derivă din cuvântul rusesc nîrok – pasăre scufundătoare.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european cu excepţia zonelor nordice. Deşi este o raţă scufundătoare, preferă ape puţin adânci (30-100 cm) şi trăieşte destul de ascunsă pe ochiuri de apă rămase libere în stufărişurile dese. Se încrucişează uneori cu raţa cu cap castaniu ( Aythya ferina ). Cuibăreşte solitar sau în grupuri mici. Adulţii năpârlesc în iulie şi august. Iernează în Israel şi Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 12000-18000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în multe ţări populaţia a rămas relativ stabilă în perioada 1990-2000, în România şi Croaţia a continuat declinul.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Cuibul este format din stuf sau resturi vegetale, aşezat pe sol în apropierea apei sau chiar pe plauri. Femela depune în perioada mai-iunie un număr de 8-12 ouă, ce au o dimensiune medie de 52,5 x 39,1 mm. Incubaţia durează 25-28 de zile şi este asigurată de femelă. Puii devin zburători la 55-60 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea zonelor umede, introducerea speciilor de peşti exotici, arderea şi tăierea stufului, braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. În România este în pregătire un Plan Naţional de Acţiune (SOR/BirdLife Romania şi WWF Programul Dunăre- Carpaţi). Activităţi de reconstrucţie ecologică sunt necesare în toată lunca inferioară a Dunării, iar braconajul trebuie controlat chiar dacă aceasta presupune şi oprirea vânătorii la alte specii comune.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII