Expand pic

Raţă cu ciuf

Netta rufina

Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

GenulNetta

SpeciaNetta rufina

Descriere

Specie des întâlnită în România și în restul Europei, rața cu ciuf preferă habitatele cu apă salmastră și lacurile cu stufăriș. Masculul are culori relativ strălucitoare, flancurile corpului sunt de un alb lucitor, iar capul este maro-gălbui cu penele creștetului în formă de creastă erectibilă. Ciocul este de culoare roșie. Femela este cafenie, cu obraz alb și o dungă roz de-a lungul ciocului. Ambele sexe au pe aripile deschise un câmp mare alb. Se hrănește în special cu rădăcini, semințe și diverse părți ale plantelor acvatice, dar ocazional se poate hrăni și cu nevertebrate acvatice, amfibieni sau pești mici. Lungimea corpului este de 55 cm, iar anvergura aripilor este de 85-90 cm, cu o masă corporală de până la 1-1,4 kg. Longevitatea maximă atinsă în captivitate este de 7-8 de ani.

Localizare si comportament

Rațele cu ciuf sunt migratoare, dar prezintă și populații sedentare care nu părăsesc teritoriile de cuibărit. Regiunea de distribuție a rațelor cu ciuf se întinde din Marea Britanie până în China. Suprafața teritoriului nu este bine stabilită datorită faptului că specia este în continuă mișcare și nu ocupă aceleași zone de la an la an. Cuibăritul începe în lunile aprilie-mai, de obicei în perechi solitare sau grupuri restrânse. În acest timp, masculii cu pereche și cei solitari se grupează și nu zboară pentru aproximativ 4 săptămâni din iunie până în august. Păsările zboară spre teritoriile de iernat în lunile septembrie-octombrie ulterior sezonului de cuibărit. Ca specii diurne, sunt mai active dimineața și spre seară. Cuiburile sunt construite la nivelul solului, în vegetație densă sau în stufăriș. Rațele cu ciuf formează perechi pe viață, începând cu al doilea an de viață.

Populatie

Populația europeană este relativ redusă, însumând aproximativ 59.000 de perechi, și a suferit un declin în perioada 1970-1990. Cu toate că specia a suferit un declin în unele țări în perioada 1990-2000, multe din ele au crescut sau au rămas stabile per total. 

Reproducere

Femelele depun 6-14 ouă în luna aprilie, cu dimensiuni de 60x40 mm, incubația fiind de 26-28 zile. Puii sunt îngrijiți de femelă timp de aproximativ 35-40 de zile, până când dezvoltă penaj de juvenili și rămân în continuare cu femela pentru încă 5-10 zile. Femela depune o singură pontă pe an.

Amenintari si masuri de conservare

Declinul speciei este atribuit vânătorii, otrăvirii cu pesticide și pierderii habitatului specific prin drenarea zonelor umede, poluarea cu petrol și incendierii vegetației ripariene. Ca măsuri de conservare se impun interzicerea vânătorii și controlul braconajului, precum și refacerea vegetației la un nivel ecologic optim. Alte măsuri de conservare impun de asemenea protejarea habitatelor specifice, prevenirea mortalității, precum și creșterea gradului de conștientizare în rândurile populației.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII