Expand pic

Prundăraş de sărătură

Charadrius alexandrinus

Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaCharadriidae

GenulCharadrius

SpeciaCharadrius alexandrinus

Descriere

Prundăraşul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de ţărmuri nisipoase şi a malurilor lacurilor sărate sau salmastre. Lungimea corpului este de 15-17 cm şi are o greutate de 38-48 g. Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu dimensiuni apropiate de cele ale unei ciocârlii, are un penaj maro pe spate şi alb pe abdomen. Picioarele sunt închise la culoare şi pe laturile pieptului are doar două pete negre şi nu întreg gulerul, spre deosebire de rudele sale prundăraşul gulerat mare ( Charadrius hiaticula ) şi prundăraşul gulerat mic ( Charadrius dubius ). La mascul, semnele caracteristice de pe cap sunt negre, iar la femelă maro. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, crustacee şi moluşte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen derivă de la latinescul kharadrios – pasăre ce trăieşte pe văile râurilor. Numele de specie alexandrinus – din Alexandria se referă la prezenţa sa în acea zonă.

Localizare si comportament

Este o specie care cuibăreşte în vestul şi sud-estul continentului european şi iernează inclusiv în sudul Europei. Atinge maturitatea sexuală după primul an. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului. Cuibăreşte de cele mai multe ori în colonii împrăştiate. Cuibul amplasat într-o adâncitură a solului este căptuşit cu vegetaţie. În caz de pericol, când cuibul este amplasat pe sol nisipos este acoperit cu nisip. Poate scoate două sau uneori chiar trei serii de pui într-un sezon. Iernează în sudul Europei şi nordul Africii. Longevitatea cunoscută este de 18 ani.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 22000-35000 de perechi. A scăzut între 1970-1990, iar această tendinţă s-a păstrat şi în perioada 1990-2000. În România, populaţia estimată este de 400-700 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Turcia, Spania şi Ucraina. Iernează în Italia şi Grecia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă, de la sfârşitul lunii aprilie şi până în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 şi o greutate medie de 9 g. Incubaţia durează 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva ore de la eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor, creşterea deranjului şi urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Asigurarea de zone tampon în jurul lacurilor sărate sau salmastre şi o planificare a expansiunii urbane în concordanţă cu cerinţele ecologice ale speciilor caracteristice este necesară.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII