Expand pic

Privighetoare de zăvoi

Luscinia luscinia

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaMuscicapidae

GenulLuscinia

SpeciaLuscinia luscinia

Descriere

Specie de pasăre cântătoare de talie mică, foarte discretă ca apariție. Coloritul este relativ uniform, maroniu, cu târtița maronie cu tentă roșiatică foarte puțin intensă. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 15-17 cm, iar greutatea de 14 – 37 de grame.

Etimologia denumirii stiintifice

Atât numele de gen cât și cel de specie (Luscinia) este denumirea în limba latină a speciei.

Localizare si comportament

Distribuție
Specia are o distribuție est europeană, din centrul, nord-estul și estul continentului, până în centrul Asiei, la latitudini temperate. Specia vicariantă, privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos), o înlocuiește în partea vestică și sudică a Europei. În România specia este distribuită în Moldova, estul Transilvaniei și parte din culoarul Dunării. Cele două specii se întâlnesc în România, existând o zonă de suprapunere în centrul Transilvaniei.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august / începutul lunii septembrie. Specia iernează în sud-estul Africii.
Habitate
Specia cuibărește într-o largă varietate de habitate, care au în comun prezența tufărișurilor. O întâlnim la margini de pădure, pajiști cu tufărișuri abundente, parcuri cu aspect natural, zone umede cu sălclii, zăvoaie dense etc. Acolo unde distribuția celor două specii de privighetori se suprapun, cea de zăvoi este distribuită de obicei de-a lungul cursurilor de apă (zăvoaie), iar cea roșcată în liziere și urcă pe versanții dealurilor.
Hrană
Specie preponderent insectivoră, consumă în special gândaci, furnici, dar și alte nevertebrate (păianjeni, viermi etc.). Ocazional consumă și fructe mici, în special toamna.
Alte ... mai multe

Populatie

Populația mondială a speciei este estimată la 12 600 000 – 21 200 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 3 780 000 - 6 360 000 de perechi. Tendința la nivel european este considerată stabilă. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. În România, populația estimată este de 890 000 – 200 000 de perechi. Tendința este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna mai, când masculii sosiți din migrație ocupă teritoriile și le marchează în special auditiv (prin cântecul bine cunoscut). Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai, femela depunând 4-5 ouă, pe care le clocește aproximativ 13 zile. Puii părăsesc cuibul după 10-12 zile. Perechile sunt teritoriale și cuibăresc izolat. Cuibul este elaborat, fiind construit din frunze uscate și ierburi, legat cu fire de păr și căptușit cu pene. Este amplasat în zone de tufărișuri dense.

Amenintari si masuri de conservare

Specia nu are amenințări severe. Singura amenințare serioasă este reprezentată de folosirea pe scară largă a pesticidelor, care au ca rezultat diminuarea resurselor de hrană.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII