Ordinul Passeriformes > Familia Emberizidae > Genul Emberiza > Specia Emberiza melanocephala
Expand pic

Presură cu cap negru

Emberiza melanocephala

Deschide galerie
Foto: Mihai Baciu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaEmberizidae

GenulEmberiza

SpeciaEmberiza melanocephala

Descriere

Este o specie de presură de talie relativ mare. Specia prezintă dimorfism sexual, masculul are capul negru, partea ventrală galbenă, spatele maroniu-roșiatic fără striații. Femela are coloritul șters, partea ventrală de un galben-murdar, fără striuri iar partea dorsală gri-maronie cu o tentă maroniu roșiatică. Nu are alb pe coadă, iar ciocul este masiv și gri. Lungimea corpului este de 15,5-17,5 cm şi are o greutate medie de 23-33 g.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele genului provine din cuvântul german embritz - presură. Numele de specie, melanocephala, provine din cuvintele grecești melas - negru și kephale - cap, cu referire la coloritul negru al capului la mascul.

Localizare si comportament

Distribuție
Este o specie cu distribuție sud-est europeană și sud-vest asiatică. Este prezentă în zona Peninsulei Balcanice, Asia Mică, Levant și Iran. Iernează în India. În România specia este distribuită în zonele joase din jumătatea sudică a țării (Banat, Câmpia Română și Dobrogea).
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii aprilie/începutul lunii mai și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august.
Habitate
Specia cuibărește în regiuni deschise, uscate, cu tufișuri și arbori rari, adesea pe terenuri agricole cu tufe între parcele sau pâlcuri răzlețe de arbori, în livezi, precum și liziere care mărginesc terenuri agricole.
Hrană
Are o gamă variată de hrană, consumă semințe (mei, orez, grâu, porumb) sau alte părți ale plantelor. În perioada de reproducere își hrănește puii cu nevertebrate: larve de fluturi, greieri, furnici, muște etc.
Alte informații
Presura cu cap negru este o specie aflată în expansiune teritorială. În România a fost confirmată cuibăritoare relativ recent (spre sfârșitul secolului trecut), fiind prezentă la început în sudul Dobrogei. S-a extins rapid, în toată Dobrogea (cu excepția Deltei) și în zonele joase din regiunea sudică a țării.

Populatie

Populația globală a speciei este estimată la 7 500 000- 25 100 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 2 470 000- 8 160 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind considerată nesigură. Populația din România este estimată la 80 000- 270 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe târziu, în luna mai. Femela depune 1-2 ponte anual, formate din 4-5 ouă. Incubarea durează 10-16 zile. Cuibul este construit de către femelă, sub formă de cupă, din mușchi, ierburi uscate, păr de animale și este amplasat de obicei în tufe cu spini, la înălțime mică, aproape de sol sau pe sol. Puii sunt hrăniți preponderent de către femelă.

Amenintari si masuri de conservare

Principalele amenințări ale speciei sunt reprezentate de degradarea habitatului prin schimbarea utilizării terenurilor (îndepărtarea gardurilor vii și a arbuștilor în folosul terenurilor agricole) și intensificarea agriculturii, precum și folosirea pe scară largă a pesticidelor, fenomen care duce la reducerea sursei de hrană.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII