Expand pic

Ploier argintiu

Pluvialis squatarola

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaCharadriidae

GenulPluvialis

SpeciaPluvialis squatarola

Descriere

Ploierul argintiu este o specie larg răspândită în continentul asiatic și european, cuibărind în nordul Rusiei și Europa, migrând spre sudestul Asiei și pe coastele nordice ale Mării Mediterane, Marea Britanie și coastele Mării Negre. Habitatul specific de cuibărit constă în malurile lacurilor nordice situate între liziera pădurii și luciul de apă, iar în teritoriile de iernat constă în zone mlăștinoase, maluri nisipoase și orezării. În penaj de iarnă are un aspect mult mai pestriț decât cel al ploierului auriu, cu mai mult alb pe frunte și pe părțile laterale ale pieptului, iar negrul de pe abdomen se întinde până sub aripi. Femela este mai puțin constrastantă decât masculul. În zbor se disting târtița albă, o dungă deschisă pe aripă, penele de la baza aripii negre, iar picioarele depășesc vârful cozii. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte, precum și cu viermi, moluște și crustacei. Lungimea corpului este de 26-29 cm, iar anvergura aripilor este de 56-63 cm, cu o masă corporală de 135-227 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 25-26 de ani.

Localizare si comportament

Specia migrează din zonele nordice ale continentului european și asiatic în regiunile sud-estice ale Asiei, precum și sudul Europei, ajungând și pe coastele Mării Negre, în regiunea Dobrogei sau habitatele umede de pe cursul fluviilor europene. Ploierul argintiu părăsește teritoriile de cuibărit în lunile iulie-septembrie și se întoarce în lunile mai-iunie, cuibărind în perioada mai-august. Specie monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărește în perechi solitare și se hrănește în stoluri mici de până la 30 de indivizi. În perioada de iernat se grupează în stoluri mari de câteva mii de indivizi în vederea efectuării migrației sezoniere. Cuibul constă într-o adâncitură pe sol amplasat în apropierea apei, pe malurile lacurilor nordice. Puii părăsesc repede cuibul alături de părinți care se îngrijesc de pui până când aceștia învață să zboare, de obicei într-un timp foarte scurt. În teritoriile de pasaj și iernat, păsările se hrănesc cu nevertebrate acvatice sau terestre pe care le găsesc în zonele de maluri ale râurilor sau malurile nisipoase ale lacurilor. Ploierii argintii devin activi pentru reproducere din al 3-lea an de viață.

Populatie

Populația cuibăritoare europeană este relativ mică, având până la 2.100 de perechi, un număr mare înregistrându-se în perioada de iernat în Europa, de până la 120.000 de indivizi, cu cele mai mari efective în Franța și Olanda. În România specia este observată adesea în pasaj, rareori iernând în regiunea Dobrogei.

Reproducere

Femelele depun 3-4 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 26-27 zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 23-24 de zile de la părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea și distrugerea habitatelor specifice, precum și extinderea zonelor urbane și acumularea deșeurilor plastice și petroliere în zonele de coastă sunt principalele amenințări care prejudiciază prezența speciei. De asemenea, extinderea rețelei electrice prin turbine eoliene poate afecta specia în timpul migrației, fapt pentru care sunt necesare studii amănunțite ale traseului de migrației al acesteia și aprobarea amplasării parcurilor de eoliene conform rezultatelor studiului. Igienizarea și colectarea selectivă a deșeurilor acumulate în zonele de cuibărit ale speciei pot ajuta la păstrarea habitatelor acestei specii. De asemenea interzicerea amenajării unor noi porturi sau șantiere navale în vecinătatea sau în interiorul habitatelor de cuibărit ale acestei specii pot ajuta la creșterea efectivelor populaționale.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII