Expand pic

Pitulice sfârâitoare

Phylloscopus sibilatrix

Deschide galerie
Foto: Florin Andronache
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaPhylloscopidae

GenulPhylloscopus

SpeciaPhylloscopus sibilatrix

01:27

Descriere

Traieste in paduri de foioase, fara subarboret. Partile superioare sunt verzui, are gatul de culoare galbena, ca si partea superioara a pieptului. Partile inferioare sunt de culoare alba. Coada este scurta. Lungimea corpului este de 11-12,5 cm, anvergura de 20-24 cm, masa corporala medie de 10 g. Masculul seamana cu femela foate bine. Se hraneste cu nevertebrate, preponderent paianjeni si insecte, dar toamna mananca si fructe si seminte. Recordul de longevitate in libertate este de 10 ani. 

Localizare si comportament

Vizitator de vara in aproape toata Europa. Specie migratoare, paraseste locurile de cuibarit in august si ierneaza in Africa subsahariana, pentru a reveni in perioada aprilie-mai. Specie diurna, se hraneste cu insecte din zbor sau de pe arbori. Atinge maturitatea sexuala la varsta de un an. Masculii sunt teritoriali in perioada de imperechere si isi atrag femelele prin zboruri in timpul carora canta. Odata ce femela si-a depus primul ou, masculul isi stabileste un al doilea tritoriu si incearca sa atraga o a doua partenera, asadar poligamia este comuna la aceasta specie. Cuibul este format din ierburi si frunze si ascuns in vegetatia joasa.

Populatie

Populatia cuibaritoare din Europa este foarte mare: 14-22 de milioane de perechi. In perioada 1990-2000 specia a cunoscut un declin in tarile din vestul si din nordul Europei, dar populatiile din estul continentului au ramas stabile.  

Reproducere

Se imperecheaza in perioada mai-iulie, in functie de areal. Cinci-sapte oua, de marimea 16x13 mm, sunt clocite de femela, singura, timp de 12-14 zile. Ambii parinti hranesc puii, care parasesc cuibul la 12-15 zile de la eclozare. De obicei, femela depune un singur rand de oua pe sezon, iar uneori il depune si pe al doilea, doar daca primul a fost distrus.

Amenintari si masuri de conservare

Cea mai mare amenintare pentru aceasta specie este pierderea habitatului, din cauza schimbarilor din managementul suprafetelor impadurite. Necesita paduri cu vegetatie slaba de arboret. 

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII