Expand pic

Pietrar negru

Oenanthe pleschanka

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaMuscicapidae

GenulOenanthe

SpeciaOenanthe pleschanka

Descriere

Pietrarul negru este caracteristic zonelor aride pietroase cu puţină vegetaţie, falezelor înalte şi cheilor stâncoase. Lungimea corpului este de 14-16,5 cm şi are o greutate de 16-22 g. Anvergura aripilor este de 25-27 cm. Adulţii au penajul diferit, masculul fiind colorat în alb cu negru, iar femela având capul şi spatele maroniu-gri. Se hrăneşte cu insecte şi, atunci când hrana este puţină cu fructe.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din oinanthe – pasăre necunoscută menţionată de Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.) ce apare când înfloreşte via ( oine – vie şi anthos – floare). Numele de specie provine din numele rusesc al păsării.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în sud-estul continentului european. Petrece puţin timp pe sol. De obicei stă pe tufişuri de până la 1,5 m înălţime de unde pândeşte. După ce capturează prada, se întoarce în acelaşi loc de pândă. Formează colonii mici de 2-4 perechi în timpul sezonului de cuibărit. Cuibăreşte în scobiturile stâncilor, sub pietre şi uneori chiar în pereţii clădirilor. Cuibul este căptuşit cu iarbă şi lână. Iernează în Africa (Somalia şi Tanzania).

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 32000-140000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă între 1970-2000. Populaţia estimată în România este de 680-750 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Turcia şi Azerbaijan.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile şi este asigurată de către femelă. Puii devin zburători la 13-14 zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al zonelor caracteristice contribuie la conservarea speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII