Ordinul Charadriiformes > Familia Laridae > Genul Larus > Specia Larus melanocephalus
Expand pic

Pescăruş cu cap negru

Larus melanocephalus

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulLarus

SpeciaLarus melanocephalus

Descriere

Pescăruşul cu cap negru, denumit şi martin cu cap negru, este o specie caracteristică zonelor umede deschise, lagunare şi de coastă. În migraţie apare în zone umede, lacuri, zone lagunare şi de coastă, dar şi în zone agricole şi păşuni. Este puţin mai mare decât pescăruşul râzător ( Larus ridibundus ). Lungimea corpului este de 37-40 cm şi are o greutate de 215-350 g. Anvergura aripilor este de circa 95-105 cm. Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de ani. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este negru, iar ciocul şi picioarele sunt roşii. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi peşti mici.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. Numele de specie provine din combinaţia de cuvinte greceşti melanos – negru şi kephale – cap, cu referire la caracteristicile speciei.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Se adaptează uşor la diferite tipuri de habitat. Poate zbura pentru hrănire până la 80 de km distanţă de colonie. Atinge maturitatea sexuală la doi ani. Cuibăreşte în colonii, uneori în colonii mixte cu alte specii. Cuibul este aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Iernează pe ţărmurile Mediteranei şi în Crimeea.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este mare, fiind estimată la 120000-320000 de perechi. A crescut între 1970-1990 şi a continuat această tendinţă şi în perioada 1990-2000. În România, numărul estimat este de 120-250 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Ucraina, Turcia şi Rusia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt prezente în Italia, Franţa şi Turcia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 55,1 x 40 mm şi o greutate medie de 42,5 g. Incubaţia durează 23-25 de zile. Puii devin zburători la 35-40 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Distrugerea habitatelor umede, în zonele de cuibărit dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII