Expand pic

Lopătar

Platalea leucorodia

Rara Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCiconiiformes

FamiliaThreskiornithidae

GenulPlatalea

SpeciaPlatalea leucorodia

Descriere


Lopătarul este o specie caracteristică bălţilor şi lacurilor puţin adânci cu stufărişuri şi pâlcuri de copaci. Penajul este alb, iar în partea posterioară a capului se observă un smoc mare de pene subţiri. Spre deosebire de egrete, cu care seamănă la culoarea penajului, are un cioc turtit pe toată lungimea sa şi lăţit la vârf „ca o lingură sau un cleşte lat (C. Rosetti Bălănescu)„, iar în zbor îşi ţine gâtul întins. Lungimea corpului este de 80-93 cm iar greutatea de circa 1500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-135 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în zone cu apă mică unde prinde insecte acvatice, larvele acestora, moluşte, broaşte şi peşti.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin platalea – lopătar, cu referire la forma ciocului. Numele de specie reprezintă forma latinizată a grecescului leukerodius – stârc alb.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul continentului european. Cuibăreşte în colonii alături de stârci şi cormorani. Este o pasăre sociabilă, tăcută, ce trăieşte în grup. În zbor formează linii de front sau oblice. Când se hrăneşte îşi plimbă ciocul puţin întredeschis într-o parte şi alta, culegând şi filtrând hrana. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de 24 de ani şi 8 luni.

Populatie

Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 8900-15000 perechi. A înregistrat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Deşi populaţia prezentă în Rusia şi-a continuat tendinţa descrescătoare, în perioada 1990-2000, la nivelul continentului, efectivele sunt considerate stabile datorită creşterilor manifestate în restul teritoriilor. Populaţia estimată în România este de 1100-1500 de perechi, efective mai mari fiind înregistrate numai în Rusia şi Spania.

Reproducere

Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi, masculul fiind primul care începe construcţia. Cuibul este amplasat în sălcii sau stuf. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,8 x 45,1 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21-22 de zile puii eclozează şi durează 50-56 de zile până când devin independenţi.

Amenintari si masuri de conservare

Desecarea zonelor umede, tăierea sălciilor de către localnici pentru foc, incendierea stufului şi deranjul coloniilor de către vizitatori şi al păsărilor de către vânători, deplasarea cu bărci rapide ce produc valuri obligând păsările să se refugieze în alte locuri reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate reducerea deranjului la colonii, informarea populaţiei locale cu privire la efectele dramatice asupra păsărilor determinate de tăierea sălciilor, impunerea unor viteze reduse pentru bărci în zonele de hrănire ale speciei şi interzicerea vânătorii.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII