Expand pic

Huhurez mic

Strix aluco

Deschide galerie
Foto: Paul Tibu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulStrigiformes

FamiliaStrigidae

GenulStrix

SpeciaStrix aluco

01:27

Descriere

Este întâlnit în păduri deschise și zone agricole cu arbori răzleți. Este comun și în zonele urbane. Asemănător în dimensiune cu un porumbel de scorbură având lungimea corpului de 37-43 cm, anevergura aripilor de 81-96 cm și greutatea corpului de 420 g (mascul) și 520 g (femela). Partea superioară este pestriță și variază de la arămiu-maron la gri-maroniu. Partea inferioară albă și brăzdată cu dungi maronii. Discul facial este pal înconjurat cu negru, iar creștetul este negru încadrat de două benzi albe. Ochii sunt negri și ciocul are culoarea cornului. Sexele sunt asemănătoare dar femela este mai voluminoasă. Se hărnește cu mamifere mici, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate. Longevitatea în sălbăticie este de 4 ani.

Localizare si comportament

Este o specie rezidentă pe tot cuprinsul Europei și nu migrează în afara habitatului ei. Specie de obicei nocturnă, vânează de la apusul la răsăritul soarelui stând la pândă de pe garduri sau prăjini înalte, ocazional vânând și ziua. Localizează prada prin sunetul produs de aceasta. Reproducerea începe la vârsta de un an. Perechile sunt monogame formându-se pe tot parcursul vieții, apărându-și teritoriul pe tot parcursul anului, cu toate că unii masculi pot fi poligami. În timpul dansului nupțial masculul se înfoaie și se târăște în apropierea femelei, sărind dintr-o parte în alta, apoi de sus în jos, ridicând mai întâi câte o aripă apoi pe amândouă. Masculul produce un grohăit ușor și hrănește femela. Femela selectează apoi locul pentru cuib într-o scorbură dintr-un copac golit pe dinăuntru, un cuib părăsit de cioară sau într-o clădire abandonată.

Populatie

Populația cuibăritoare europeană este mare ajungând la 480.000-1.000.000 perechi. În ciuda declinului din unele țări în perioada 1990-2000, multe populații, inclusiv cea din România, au rămas stabile.

Reproducere

Depunerea ouălor începe în martie. Femela clocește 2-6 ouă cu dimensiunea de 48x39 mm pentru 28-30 de zile în timp ce masculul o hrănește. Ambii părinți hrănesc puii până când aceștia dezvoltă penaj la 32-37 de zile de la eclozare, apoi pentru încă 3 luni. Perechile cresc o singură generație pe sezon.

Amenintari si masuri de conservare

Specia este comună în arealul său de răspândire și nu are amenințări în prezent, cu toate că beneficiază de cuiburile artificiale în zonele în care scorburile naturale sunt rare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII