Expand pic

Huhurez mare

Strix uralensis

Rara Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulStrigiformes

FamiliaStrigidae

GenulStrix

SpeciaStrix uralensis

Descriere

Huhurezul mare este caracteristic zonelor împădurite cu păduri de foioase şi mixte cu largi suprafeţe deschise. În România apare până la o altitudine de 1600 m. Iarna este observată şi în vecinătatea satelor şi în parcuri căutând rozătoare. De mărime medie spre mare, de la distanţă seamănă în zbor cu un şorecar. Lungimea corpului este de 50-61 cm şi are o greutate de 500-730 g pentru mascul şi 720-1300 g pentru femelă, aceasta fiind semnificativ mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-134 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul este galben şi ochii negri. Capul este rotund, coada lungă, aripile rotunjite. Penajul este gri-maroniu cu striaţii maronii. Se hrăneşte cu rozătoare, mamifere şi păsări cu dimensiunile maxime de talia unui porumbel.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin strix – huhurez. Numele de specie face referire la prezenţa păsării în Munţii Urali, graniţa tradiţională între Europa şi Asia.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în zona nordică şi central-estică a continentului european. Este activă noaptea, în special după asfinţit şi înainte de răsărit. Deşi este o specie discretă de-a lungul anului, în perioada cuibăritului şi mai ales înainte de părăsirea cuibului de către pui devine foarte agresivă cu orice intrus. Femelele sunt mai agresive decât masculii. Vânează pândind de pe crengi. În perioada cuibăritului masculii îşi anunţă prezenţa prin cântec. Cântecul masculului este alcătuit dintr-o secvenţă de sunete grave, care se repetă la un interval de 10-50 de secunde. De multe ori se aud duete ale celor doi parteneri. Îşi păstrează teritoriul mai mulţi ani şi este monogamă pe întreaga durată a vieţii. Cuibăreşte în scorburi prezente în trunchiul copacilor, în cuiburi mai vechi ale altor specii, în cuiburi artificiale, fisuri ale stâncilor şi chiar în clădiri abandonate. Atinge maturitatea sexuală la un an. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani şi 10 luni. Este sedentară.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică şi este cuprinsă între 53000-140000 de perechi. A rămas stabilă în perioada 1970-2000. Efectivele estimate în România sunt cuprinse între 12000-20000 de perechi, iar efective mai mari sunt prezente numai în Rusia.

Reproducere

Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă în ultima parte a lunii martie şi prima jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 49,5 x 41,5 mm şi o greutate de 46-48 g. Incubaţia durează în jur de 28-35 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul după circa 35 de zile, putând zbura relativ bine la 45 de zile. Sunt hrăniţi în continuare de către părinţi pentru încă două luni.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea şi distrugerea habitatelor, absenţa locurilor propice pentru cuibărit, deranjul şi braconajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi cu maşinile sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului, instalarea de cuiburi artificiale şi păstrarea habitatelor caracteristice sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII