Ordinul Anseriformes > Familia Anatidae > Genul Anser > Specia Anser erythropus
Expand pic

Gârliţă mică

Anser erythropus

Rara Deschide galerie
Foto: Denis Diaconescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

GenulAnser

SpeciaAnser erythropus

Descriere

Gărliţa mică este o specie caracteristică zonelor arctice cu mlaştini şi pălcuri de sălcii şi mesteceni. Lungimea corpului este de 56-66 cm şi are o greutate de circa 1300-2300 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 115-135 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Specia poate fi confundată cu gârliţa mare ( Anser albifrons ), faţă de care este mai mică, cu un cioc mai mic, fruntea mai înaltă, pata albă depăşind linia ochilor şi observând un cerc galben în jurul ochiului. Iarna se hrăneşte pe pajişti şi culturile agricole de grâu de toamnă din sudul şi estul Europei, în stoluri mixte cu alte specii de gâşte ( Anser albifrons , Branta ruficollis etc.).

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin anser – gâscă. Numele de specie este derivat din cuvintele greceşti enithros – roşu şi pus – picior, cu referire la picioarele colorate ale păsării, galben-portocalii.

Localizare si comportament

Este o specie cuibăritoare în nordul Siberiei şi Peninsula Scandinavă. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici în zone de păşuni umede cu tufişuri la altitudini de până la 700 m. Zborul e puternic, cu bătăi mari şi regulate din aripi. Pot executa adevărate acrobaţii în aer, cu volte şi picaje impresionante. Longevitatea maximă cunoscută este de 14 ani şi nouă luni.

Populatie

Populaţia estimată în cartierele de iernare este de circa 1900 de exemplare. Populaţia cuibăritoare europeană este foarte mică (circa 240 de perechi) şi înregistrează un declin permanent, deşi în perioada 1970-1990 s-a menţinut relativ stabilă.

Reproducere

Cuibăritul începe la sfârşitul lunii mai şi început de iunie. Femela depune 4-6 ouă, iar incubaţia durează 25-28 de zile. Puii devin zburători la 35-40 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Pierderea habitatelor prin construirea de acumulări de apă pentru producerea energiei electrice, deranjul şi mortalitatea produse de vânătoarea accidentală, deranjul determinat de turismul organizat în zonele de cuibărit şi cele de iernare sunt câteva dintre pericolele la care este expusă specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate desemnarea de zone protejate în teritoriile de cuibărit, oprirea vânătorii atât în zonele de cuibărit cât şi în cele de iernare şi reducerea deranjului generat de activităţile turistice.situri desemnate pentru conservareBistreţ, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Măcin-Niculiţel, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII