Expand pic

Ielcovan estic

Puffinus yelkouan

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulProcellariiformes

FamiliaProcellariidae

GenulPuffinus

SpeciaPuffinus yelkouan

Descriere

Ielcovanul este o specie cu răspândire endemică numai în Marea Mediterană și în Marea Neagră, nefiind o specie migratoare. Habitatul specific de cuibărit al ielcovanului constă în insule stâncoase în apropierea țărmurilor, cu precădere în Mările Egee, Tireniană, Adriatică și Mediterană, rareori ajunge și pe țărmurile Mării Negre. De obicei, cuibărește în colonii de câteva sute de perechi, dar cu toate acestea nu au fost identificate până în prezent locațiile acestora. Coloritul specific este negru maroniu pe partea superioară a corpului și alb murdar pe partea inferioară. Se hrănește în special cu pești de talie mică și moluște pe care le capturează prin scufundare. Lungimea corpului este de 30-40 cm, iar anvergura aripilor este de 76-93 cm, cu o masă corporală de 349-416 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 23 ani.

Localizare si comportament

Specia este în general sedentară în regiunea Mării Mediterane și Mării Negre, cu toate că indivizii care cuibăresc în Malta pot migra spre Marea Neagră la finalul perioadei de cuibărit. Ielcovanii revin în teritoriile de cuibărit în lunile octombrie-noiembrie, iar în lunile ianuarie-februarie încep perioade de curtare și împerechere, urmând ca în lunile martie-aprilie să depună și să clocească ouăle. În perioada mai-iulie, puii dezvoltă penajul de juvenil de primul an, iar în luna august pornesc în scurta migrație din Marea Mediterană spre Marea Neagră, unde își petrec mare parte a timpului în apropierea țărmului Peninsulei Crimeea și vestul Mării Negre. Cuibul este amenajat de obicei direct pe pământ în crevase mici de-a lungul țărmurilor abrupte cu stâncărie abundentă. O crevasă poate fi de obicei utilizată de mai multe perechi. Perechile au adesea un singur pui pe care îl hrănesc timp de aproximativ 10 zile, ulterior părinții părăsesc cuibul, iar puiul va zbura imediat după dezvoltarea penajului de juvenil. Părinții pot parcurge distanțe impresionante de peste 285 km depărtare de cuib în căutarea hranei. Păsările devin active pentru reproducere începând cu al 4-lea an de viață.

Populatie

Populația europeană este relativ mică, până la 33.000 de perechi cuibăritoare, populația rămânând stabilă în perioada 1970-1990. Cu toate că tendințele populaționale nu sunt cunoscute în perioada 1990-2000 pentru toate țările, aceasta a rămas stabilă per total. În România nu au fost identificate perechi cuibăritoare de ielcovan.

Reproducere

Femelele depun 1-2 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 25-30 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 10 săptămâni de la eclozare, părinții îngrijindu-i în tot acest timp. Perechile au o singură pontă pe sezon.

Amenintari si masuri de conservare

Amenințările principale ale speciei sunt capturarea accidentală a indivizilor în năvoadele de pescuit ale pescadoarelor mediteraneene, precum și poluarea apelor de coastă cu deșeuri plastice menajere, poluarea cu substanțe toxice cum sunt uleiuri, petrol și altele. În prezent există acțiuni de reducere a răspândirii materialelor plastice în apele maritime, precum și a reducerii riscurilor de afectare a mediului prin deversarea substanțelor nocive.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII