Expand pic

Fluierar sur

Xenus cinereus

Foarte rara
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaScolopacidae

GenulXenus

SpeciaXenus cinereus

Descriere

Fluierarul sur este o specie caracteristică zonelor umede din taigaua siberiană şi până în regiunile de tundră. Lungimea corpului este de 22-25 cm şi are o greutate medie de 95 g, femelele fiind puţin mai mari. Anvergura aripilor este de circa 36-45 cm. Cu puţin mai mare decât fluierarul de munte, fluierarul sur are o frunte înaltă şi ciocul lung, îndoit în sus. Adulţii au înfăţişare similară, iar penajul este gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, crustacei, seminţe şi păianjeni.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din grecescul xenos – străin. Numele de specie provine din latinescul cinereus – gri-cenuşă, cu referire la penajul păsării.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în nord-estul continentului european. Este observată singură sau în stoluri mici printre alte specii de ţărmuri. Se mişcă repede, cu schimbări bruşte ale direcţiei. Înoptează împreună în stoluri de până la câteva sute de exemplare. În perioada nupţială masculul devine foarte vocal şi cântă în timp ce îşi flutură aripile şi coada pentru a atrage femela. Cuibăreşte în colonii mici. Cuibul este aşezat în iarbă scurtă, aproape de apă, într-o depresiune mică şi este căptuşit cu iarbă şi alte resturi. Femelele încep să migreze în prima parte a lunii iulie, înaintea masculilor, iar juvenilii încep să plece în august. Lungimea traseului folosit în migraţie variază între 3500-4800 km. În afara sezonului de cuibărit apare de-a lungul coastelor, ţărmurilor şi a zonelor mlăştinoase. Iernează pe coastele estice ale Africii. Longevitatea maximă cunoscută este de 14 ani şi 11 luni.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 15000-81000 de perechi. Populaţia a rămas stabilă în perioada 1970-2000. În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie şi mai, iar toamna în august şi septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia şi Ucraina.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, la sfârşit de mai şi început de iunie. Incubaţia durează 23-24 de zile şi este asigurată de femelă în timp ce masculul o păzeşte. Puii sunt îngrijiţi de ambii parteneri şi devin zburători după circa 15 zile.

Amenintari si masuri de conservare

Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Refacerea zonelor umede pe traseul de migraţie este prioritară.