Expand pic

Ferestraş mic

Mergus albellus

Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

GenulMergus

SpeciaMergus albellus

Descriere

Ferestraşul mic este o specie caracteristică râurilor lente şi lacurilor bogate în peşte din zonele pădurilor de conifere situate în Europa şi Asia. Lungimea corpului este de 38-44 cm, cu o greutate de 540-940 g pentru mascul şi 700-800 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 56-69 cm. Penajul alb cu negru al masculului este caracteristic şi nu poate fi confundat. Cea mai mare parte a corpului este albă, ochii acoperiţi de o mască neagră, iar aripile sunt negre cu benzi albe. Penajul femelei este gri-maroniu. Ciocul zimţat are un cârlig în vârf. Se hrăneşte cu peşte, crustacee, insecte de apă şi larve ale acestora.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin mergus – pasăre de apă. Numele de specie derivă din cuvântul latin albus – alb, cu referire la penajul masculului.

Localizare si comportament

Este o specie ce cuibăreşte în nordul Rusiei şi Peninsula Scandinavă. În migraţie zboară în grup, cu indivizii dispuşi în linie oblică sau în „V„. Este o specie scufundătoare ce preferă mai mult apa dulce, însă în cartierele de iernare este observată după ce lacurile îngheaţă şi de-a lungul coastelor marine. Se hrăneşte în grupuri şi se scufundă rapid şi aproape vertical. Specie monogamă, atinge maturitatea în al doilea an de viaţă. De obicei masculul este tăcut, însă cântă serenade partenerei în perioada de împerechere. Cuibăreşte în scorburile copacilor şi în cuiburi artificiale. Scorburile abandonate de ciocănitoarea neagră sunt adesea folosite pentru cuibărit. Longevitatea cunoscută este de şase ani. În captivitate trăieşte 8-10 ani. Iernează în centrul şi estul continentului european.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5300-8400 de perechi cuibăritoare. A înregistrat o reducere mare a teritoriului în perioada 1970-1990. În perioada 1990-2000, deşi efectivele s-au menţinut stabile în majoritatea ţărilor, a continuat să scadă în Rusia. Cele mai mari efective sunt în Rusia şi Finlanda. În timpul iernii, efectivele estimate în România sunt de 1400-2600 de exemplare. Cele mai mari efective de iernare sunt în Germania şi Polonia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune un număr de 6-9 ouă, cu dimensiunea medie de 53 x 38 mm şi o greutate de 42 g. Incubaţia durează între 26-28 de zile, fiind asigurată de către femelă. Puii rămân dependenţi de femelă, care îi hrăneşte încă 30 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Prădarea determinată de nurca americană ( Mustela vison ) reprezintă în Rusia ameninţarea cea mai mare pentru specie. Degradarea zonelor umede, poluarea industrială a râurilor, deranjul provocat de activităţile piscicole, braconajul sunt pericole ce afectează specia.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII