Expand pic

Fâsă de câmp

Anthus campestris

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaMotacillidae

GenulAnthus

SpeciaAnthus campestris

Descriere

Fâsa de câmp este caracteristică zonelor deschise şi aride nisipoase cu vegetaţie joasă. Apare şi în zone artificiale cum sunt carierele, alteori fiind alese teritorii cu tufişuri şi copaci de pe care îşi înalţă cântecul. În Europa apare până la altitudini de 450 m, însă în Kazakhstan şi nord-vestul Africii este prezentă la înălţimi mai mari. Lungimea corpului este de 15,5-18 cm şi are o greutate medie de 29,5 g pentru mascul şi 28 g pentru femelă. Este cea mai mare dintre fâsele europene, iar forma şi silueta este asemănătoare codobaturii. Anvergura aripilor este de 25-28 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul de culoarea nisipului este pal şi cu puţine dungi. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din grecescul anthos – pasăre mică viu colorată menţionată de Aristotel. În mitologia greacă Anthus este fiul lui Antinous. A fost omorât de calul tatălui său şi s-a metamorfozat într-o pasăre ce imită nechezatul unui cal. Numele de specie provine din latinescul campestris – de câmp.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Petrece cea mai mare parte a timpului pe sol. Similar codobaturilor, îşi balansează coada. Începe să cânte în aprilie şi devine tăcută la începutul lui iulie. În timpul ritualului nupţial se ridică cântând până la 30 m înălţime şi descrie cercuri sau zboară ondulat. Este o specie teritorială şi monogamă. În afara perioadei de cuibărit partenerii sunt solitari. Cuibăreşte pe sol, în scobituri, la adăpostul tufişurilor sau sub smocuri de iarbă. Cuibul este construit de femelă şi căptuşit cu iarbă şi lână. Iernează în Africa, în Valea Nilului.

Populatie

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1000000-1900000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele din Rusia şi Spania nu au fost estimate în perioada 1990-2000, în restul ţărilor europene acestea au înregistrat o scădere, ceea ce face ca specia să fie considerată în declin la nivel european.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 21, 2 x 15,3 mm. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile şi este asigurată în special de către femelă. Puii părăsesc cuibul după circa 12-14 zile, însă sunt hrăniţi în continuare de părinţi încă circa 7-10 zile până devin zburători. Devin independenţi la 4-5 săptămâni.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al zonelor nisipoase cu vegetaţie joasă contribuie la conservarea speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII