Expand pic

Egretă mare

Ardea alba

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulArdeiformes

FamiliaArdeidae

GenulArdea

SpeciaArdea alba

Descriere

Egreta mare este o specie caracteristică zonelor umede cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este de 85-100 cm şi greutatea de 950 g, fiind ca dimensiuni asemănătoare cu stârcul cenuşiu ( Ardea cinerea ). Anvergura aripilor este cuprinsă între 145-170 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este complet alb. Pe spate, peste coadă, sunt prezente 30-40 de pene ornamentale alb sclipitoare, fin spintecate şi denumite „egrete„, care în secolul XIX erau recoltate prin distrugerea coloniilor şi împuşcarea păsărilor pentru a fi vândute caselor de modă. Se hrăneşte cu peşti de talie mică, broaşte, şerpi şi insecte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul francez aigrette cu referire la penele ornamentale lungi din partea posterioară a capului. Numele de specie provine din cuvântul latin albus – alb cu referire la penajul alb al păsării.

Localizare si comportament

Este prezentă în efective mici pe cea mai mare parte a continentului, cu excepţia zonelor nordice. Cuibăreşte în colonii formate numai din egrete sau împreună cu alte specii de stârci, caracterul gregar fiind mai puţin accentuat. Iernează în zona mediteraneană şi în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 13 ani şi nouă luni.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este mică şi cuprinsă între 11000-24000 de perechi. După 1970 specia a început să-şi revină numeric şi a manifestat o tendinţă generală pozitivă în arealul de distribuţie.

Reproducere

Soseşte în a doua parte a lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe trestie bătrână şi încâlcită sau pe sălcii scunde. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-5 ouă în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii aprilie şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 65,2 x 46,13 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 25-27 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur de 30 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 42 de zile, când devin independenţi.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII