Expand pic

Dumbrăveancă

Coracias garrulus

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCoraciiformes

FamiliaCoraciidae

GenulCoracias

SpeciaCoracias garrulus

Descriere

Dumbrăveanca este caracteristică zonelor uscate, călduroase reprezentate de pădurile rare de luncă din preajma pajiştilor. Are dimensiuni similare cu ale stăncuţei ( Corvus monedula ). Lungimea corpului este de 29-32 cm şi are o greutate de 127-160 g. Anvergura aripilor este de circa 52-57 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este uluitor, de un albastru azuriu ce acoperă capul, gâtul şi pieptul, în timp ce spatele este maroniu-ruginiu. Se hrăneşte cu rozătoare, broaşte, şopârle, şerpi, păsări şi insecte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen derivă din combinaţia cuvintelor latine corax – corb şi forma – formă. Numele de specie provine din latinescul garrulous – gălăgios.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în sudul şi estul Europei. Este gălăgioasă şi fiecare pereche îşi apără teritoriul. Este foarte sensibilă la modificările de folosire a terenurilor, fiind considerată un bioindicator pentru habitatele mozaicate. Vânează pândind perioade lungi, pe crengi şi fire electrice. Ritualul nupţial cuprinde răsuciri şi plonjări rapide. Este monogamă şi cuibăreşte în scorburile copacilor bătrâni. Iernează în Africa şi străbate peste 10000 km între teritoriile de cuibărit şi cele de iernare. O coliziune cu un avion a fost înregistrată deasupra Mării Arabiei. Longevitatea cunoscută este de nouă ani.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 53000-110000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Această tendinţă s-a accelerat în perioada 1990-2000, ceea ce a dus la scăderea populaţiei. În România se estimează prezenţa a 4600-6500 perechi, efective mai mari fiind numai în Turcia şi Rusia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă în a doua parte a lunii mai. Incubaţia durează în jur de 17-19 zile şi este asigurată în cea mai mare parte de către femelă. Puii sunt golaşi şi orbi după eclozare, însă cresc repede şi ajung zburători după 25-30 zile. Sunt îngrijiţi de părinţi încă trei-patru săptămâni.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit, vânătoarea ilegală în ţările mediteraneene şi în Oman, folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole pentru specie. Implicarea fermierilor în protejarea acestei specii prin dezvoltarea de măsuri agro-mediu şi amplasarea de cuiburi artificiale sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII