Expand pic

Cufundar mic

Gavia stellata

Rara Deschide galerie
Foto: Andreas Schulze
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulGaviiformes

FamiliaGaviidae

GenulGavia

SpeciaGavia stellata

Descriere

Cea mai mică şi mai răspândită specie din familia cufundarilor este acvatică şi migratoare. Lungimea corpului variază între 55-67 cm şi are o greutate de circa 1400 g. Anvergura este cuprinsă între 91-110 cm. În zbor îşi ţine gâtul şi capul uşor aplecate faţă de restul corpului şi poate atinge o viteză de până la 78 km/h. Masculii şi femelele au înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu peşte, dar poate consuma uneori şi plante.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin gavia – pasăre de mare, folosit pentru toate păsările de mare scufundătoare. Numele de specie derivă din cuvântul latin stellata – presărat cu stele, cu referire la punctele albe de pe spatele păsării în penajul de iarnă.

Localizare si comportament

Cuibăreşte în nordul Europei la marginea lacurilor şi bălţilor. Zboară pe distanţe lungi spre lacurile mai mari pe care se hrăneşte. Iernează de obicei pe mare, zonă în care este mai frecvent prezentă şi în România. Când pluteşte pe apă îşi ţine capul şi ciocul (subţire şi uşor arcuit în sus) îndreptate în sus. Spre deosebire de celelalte specii ale familiei cufundarilor, care îşi schimbă penajul la sfârşitul iernii, îşi pierde capacitatea de zbor timp de 3-4 săptămâni din cauza schimbării penajului în perioada august-noiembrie. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani şi şapte luni.

Populatie

La nivel european populaţia este cuprinsă între 32000-92000 de perechi cuibăritoare.

Reproducere

La construirea cuibului, care este de obicei o platformă adâncită din pământ căptuşită cu plante, participă ambii parteneri. Femela depune obişnuit două ouă cu dimensiuni de 75 x 46 mm şi o greutate de circa 80 g, ce sunt incubate timp de 24-29 de zile. Puii de cufundari sunt hrăniţi de ambii părinţi cu nevertebrate şi peşti pe o perioadă de 38-48 de zile, după care se descurcă singuri.

Amenintari si masuri de conservare

Deşi este prezentă în Romania o perioadă limitată din an, braconajul şi prinderea accidentală a unor exemplare în plasele de pescuit determină creşterea mortalităţii.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII