Expand pic

Cufundar mare

Gavia immer

Foarte rara
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulGaviiformes

FamiliaGaviidae

GenulGavia

SpeciaGavia immer

Descriere

Are o talie mai mare decat a cufundarului polar si este o specie acvatica si migratoare. Adultii au o lungime a corpului cuprinsa intre 61 – 100 cm cu o medie de aproximativ 81 cm. Greutatea variaza si ea foarte mult de la 1.600 la 8.000 g cu o medie de circa 4.100 g. Deschiderea aripilor este cuprinsa intre 122 - 152 cm. In jurul ochiului are un inel alb proeminent si in zbor, iar labele ii depasesc cu mult corpul. Adultii au infatisare similara. Poate fi confundat cu un cormoran mare de catre observatorii neexperimentati. Se hraneste cu peste, scufundandu-se pana la 60 m adancime si o perioada de pana la 5 minute. 

Etimologia denumirii stiintifice

Gavia – lat.  – pasare de mare
immer¬ – din sued. imber - cufundar

Localizare si comportament

Este o specie specifica continentului nord american, cuibareste in Canada, nordul SUA, Alaska, dar si in Groenlanda si Islanda - in Europa, pe lacuri interioare si golfuri. Ierneaza in Golful Mexic si pe coastele Atlanticului. Apare in numar mic in nordul Europei, uneori si pe coasta Marii Negre. In migratie, acopera usor distante lungi chiar si de sute de km. Aterizeaza pe distante mari. Din cauza pozitiei picioarelor, plasate mult in spatele corpului, nu se poate deplasa si nu poate decola de pe sol.

Populatie

Cuprinsa la nivel european intre 700 – 2.300 perechi cuibaritoare. In Romania apare accidental.

Reproducere

La inceputul lunii mai, parintii participa impreuna la construirea cuibului alcatuit dintr-o movila de pamant captusita cu plante. Femela depune 1 - 3 oua. La incubarea oualor, care dureaza 28 – 30 de zile, si la cresterea puilor, participa ambii parinti. Desi pot inota aproape imediat dupa eclozare, puii calatoresc adesea pe spatele parintilor in primele doua saptamani de viata. In circa sase saptamani dupa eclozare puii ating dimensiunile parintilor si devin capabili sa zboare. Doar unul din patru pui reuseste sa atinga acest stadiu de dezvoltare, restul fiind prinsi de pesti pradatori, soimi sau vulturi. In perioada de imperechere emite sunete puternice, folosite adesea ca fundal in filme.

Amenintari si masuri de conservare

In zonele de cuibarit deranjul produs de om si ambarcatiuni, duce la parasirea cuibului. Pesticidele acumulate in corp prin hranire cu produse contaminate, determina reducerea grosimii cojii oualor, acestea devenind mult mai fragile. Fluctuatiile mari de nivel ce apar in cazul lacurilor de acumulare sau ca urmare a unor fenomene naturale (furtuni), pot perturba pasarile in perioada cuibaritului, reducand semnificativ succesul acestuia. Plasele de pescuit si deversarile accidentale de petrol au un efect devastator asupra exemplarelor de cufundar mare in perioada migratiei. Amplasarea de platformele artificiale pe lacurile interioare poate contribui la cresterea succesului cuibaritului.