Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaCorvidae

GenulCorvus

SpeciaCorvus corax

Descriere

Corbul este cea mai mare specie de corvide din lume, având distribuție totală în Europa, Asia și America de Nord. În Groenlanda, specia este răspândită numai în jumătatea de sud și est a insulei, respectiv în habitate de tundră. Corbul este o specie ce nu are preferințe de habitat, putând fi întâlnită pretutindeni, ajungând și la altitudini de până la 2500 m. Cuibărește în habitate de păduri de foioase sau de conifere, deplasându-se pentru hrană chiar și la distanțe de peste 40 km de la cuib. Masculul și femela au același penaj de culoare neagră pe tot corpul, diferența fiind doar la dimensiune, femela fiind mai mică. Lungimea corpului este de 68-70 cm, iar anvergura aripilor este de 113-135 cm, cu o masă corporală de 700-1600 g. Longevitatea maximă atinsă în captivitate este de 44 de ani, iar în sălbăticie este de 17-18 ani.

Localizare si comportament

Atât în Europa, cât și în celelalte zone de distribuție, specia este sedentară, rămânând în teritoriile de cuibărit pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, corbul efectuează deplasări în anotimpul de iarnă, de obicei altitudinale, coborând în zone de câmpie atunci când  zonele montane sunt acoperite de zăpadă și când temperaturile sunt foarte scăzute. Specia cuibărește solitar, de regulă perechea monogamă ocupând teritorii cu suprafețe mari de peste 40 kmp. Cuibul este asemănător cu al altor specii de corvide, dar cu dimensiuni mai mari. Perioada de cuibărit se desfășoară între lunile februarie-mai, în funcție de intensitatea iernii, dar cel mai adesea începe în luna martie, odată cu topirea zăpezilor. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți până când aceștia învață să zboare. Adesea corbii solitari se adună în stoluri acolo unde există hrană din abundență. Specia este omnivoră, hrănindu-se cu o gamă foarte variată ce include, insecte, amfibieni, mamifere mici, păsări, reptile și chiar stârvuri, preferând chiar și insectele ce se hrănesc din stârvuri, iar ca material vegetal consumă cereale, fructe de pădure, semințe, ghinde și alune de pădure. Păsările devin active pentru reproducere din al treilea an de viață.

Populatie

Populația europeană este relativ mare, însumând între 450.000 – 970.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere în perioada 1970-1990. Populația europeană a crescut în perioada 1990-2000 în unele țări, aceasta crescând per total. În România efectivele speciei numără aproximativ 24.000-35.000 de perechi cuibăritoare.

Reproducere

Femelele depun 5-6 ouă în lunile februarie-martie, incubația fiind de 20-25 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 5-7 săptămâni, părăsind cuibul după această perioadă, dar rămânând în teritoriul cuibului pentru încă 1-2 ani. Perechile au o singură pontă pe an.

Amenintari si masuri de conservare

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea tăierilor de păduri sau păstrarea regiunilor de cuibărit forestiere într-o stare favorabilă de conservare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII