Foto: Sebastian Bugariu
Descriere
Codalbul, cunoscut şi sub denumirea de vultur cu coada albă, este o
pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona
coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se
găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de
76-92 cm şi are o greutate de 4100 g pentru mascul şi 5500 g pentru
femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Adulţii au
înfăţişare similară, ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul
maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5-6 ani. Coada
devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada
şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări
de apă, mamifere mici şi uneori leşuri.
Codalbul, cunoscut şi sub denumirea de vultur cu coada albă, este o
pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona
coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se
găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de
76-92 cm şi are o greutate de 4100 g pentru mascul şi 5500 g pentru
femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Adulţii au
înfăţişare similară, ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul
maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5-6 ani. Coada
devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada
şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări
de apă, mamifere mici şi uneori leşuri.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen derivă din cuvintele greceşti halos – de mare şi aetos – acvilă. Numele speciei derivă din cuvintele latine albus – alb şi cilla – cu sens de coadă, cu referire la coada albă a adulţilor.
Numele de gen derivă din cuvintele greceşti halos – de mare şi aetos – acvilă. Numele speciei derivă din cuvintele latine albus – alb şi cilla – cu sens de coadă, cu referire la coada albă a adulţilor. mai putin
Localizare si comportament
Este o specie cu răspândire mai mare în nordul, centrul şi estul
Europei. Este migratoare în zonele nordice şi estice şi sedentară în
rest. Este o specie monogamă ce tinde să îşi păstreze perechea toată
viaţa. Atinge maturitatea sexuală la cinci ani şi trăieşte până la 27 de
ani în sălbăticie şi 42 de ani în captivitate. Primăvara, perechea
zboară deasupra teritoriului pe care l-a ocupat şi execută zboruri
spectaculoase cu rostogoliri în aer la circa 200 m. Pentru cuibărit
foloseşte acelaşi teritoriu an după an, utilizând alternativ 2-3
cuiburi. Vânează printr-un zbor jos deasupra apei, de unde îşi prinde
prada, sau poate descrie cercuri largi la 200-300 m înălţime, de unde se
uită după pradă. La sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai, când
peştii depun icrele, stă nemişcat în ape mici şi prinde cu sărituri
rapide peştii care trec prin apropiere. Se poate scufunda, dar o face
rar. Fură hrană şi de la alte păsări.
Este o specie cu răspândire mai mare în nordul, centrul şi estul
Europei. Este migratoare în zonele nordice şi estice şi sedentară în
rest. Este o specie monogamă ce tinde să îşi păstreze perechea toată
viaţa. Atinge maturitatea sexuală la cinci ani şi trăieşte până la 27 de
ani în sălbăticie şi 42 de ani în captivitate. Primăvara, perechea
zboară deasupra teritoriului pe care l-a ocupat şi execută zboruri
spectaculoase cu rostogoliri în aer la circa 200 m. Pentru cuibărit
foloseşte acelaşi teritoriu an după an, utilizând alternativ 2-3
cuiburi. Vânează printr-un zbor jos deasupra apei, de unde îşi prinde
prada, sau poate descrie cercuri largi la 200-300 m înălţime, de unde se
uită după pradă. La sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai, când
peştii depun icrele, stă nemişcat în ape mici şi prinde cu sărituri
rapide peştii care trec prin apropiere. Se poate scufunda, dar o face
rar. Fură hrană şi de la alte păsări.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5000-6600 de
perechi. A fost remarcată o creştere a populaţiei între 1970-1990,
tendinţă care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000. În România
populaţia estimată este 28-33 de perechi, însă în trecut era o prezenţă
obişnuită. Cele mai mari efective sunt în Norvegia, Rusia şi Polonia.
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5000-6600 de
perechi. A fost remarcată o creştere a populaţiei între 1970-1990,
tendinţă care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000. În România
populaţia estimată este 28-33 de perechi, însă în trecut era o prezenţă
obişnuită. Cele mai mari efective sunt în Norvegia, Rusia şi Polonia.
mai putin
Reproducere
Cuibul este construit din crengi aduse de mascul şi aranjate de către
femelă. Este căptuşit în interior cu muşchi şi iarbă, uneori şi lână.
Femela depune de obicei două ouă la începutul lunii martie. Incubaţia
durează 40-45 de zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în
special de femelă. Masculul stă şi veghează în apropiere. În primele
două săptămâni după ce puii eclozează unul dintre adulţi rămâne la cuib,
iar apoi vânează împreună. Puii devin zburători la 70-80 de zile şi
independenţi la 95-100 de zile.
Cuibul este construit din crengi aduse de mascul şi aranjate de către
femelă. Este căptuşit în interior cu muşchi şi iarbă, uneori şi lână.
Femela depune de obicei două ouă la începutul lunii martie. Incubaţia
durează 40-45 de zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în
special de femelă. Masculul stă şi veghează în apropiere. În primele
două săptămâni după ce puii eclozează unul dintre adulţi rămâne la cuib,
iar apoi vânează împreună. Puii devin zburători la 70-80 de zile şi
independenţi la 95-100 de zile.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Distrugerea habitatelor umede, tăierea pădurilor, creşterea deranjului
produs de activităţile umane, otrăvirea accidentală şi coliziunea cu
palele turbinelor eoliene sunt principalele pericole ce afectează
specia. Pentru conservarea speciei a fost elaborat un Plan Internaţional
de Acţiune.
Distrugerea habitatelor umede, tăierea pădurilor, creşterea deranjului
produs de activităţile umane, otrăvirea accidentală şi coliziunea cu
palele turbinelor eoliene sunt principalele pericole ce afectează
specia. Pentru conservarea speciei a fost elaborat un Plan Internaţional
de Acţiune.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII