Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulGruiformes

FamiliaGruidae

GenulGrus

SpeciaGrus grus

Descriere

Cocorul este o specie caracteristică zonelor umede cu adâncime mică (20-40 cm) ce include mlaştini, pajişti umede, păduri inundabile, râuri şi lacuri puţin adânci. Lungimea corpului este de 96-119 cm şi are o greutate de 5100-6100 g pentru mascul şi 4500-5900 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-222 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la penajul de adult în 4-6 ani. Are picioarele şi gâtul lungi, iar penajul este gri. Se hrăneşte cu rădăcini, rizomi, fructe, frunze, seminţe, insecte, viermi, mamifere mici, ouă şi pui de pasăre, broaşte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen şi de specie provine din cuvântul latin grus , cu referire la sunetul particular pe care îl emite pasărea.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în centrul şi nordul continentului european. În afara perioadei de cuibărit, se adună şi migrează în stoluri numeroase, la mare înălţime, în formaţie de „V„ sau în linie oblică. În timpul perioadei de cuibărit specia este monogamă şi teritorială. Ritualul nupţial este spectaculos şi constă dintr-un dans în care aplecările, urmăririle şi săriturile se împletesc cu sunete asemănatoare celui de corn, emise în timp ce au gâtul ridicat, capul dat pe spate şi ciocul îndreptat spre cer. Cuibul, care poate fi folosit succesiv mai mulţi ani, este alcătuit dintr-o movilă de vegetaţie aşezată pe pământ în apropierea apei şi poate atinge diametrul de 1-1,6 m. Iernează în sudul şi vestul Europei şi în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 74000-110000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 tendinţa a fost crescătoare în cele mai multe teritorii este probabil că încă nu a revenit la nivelul avut înainte de a intra în declin. În România, populaţia estimată este de 1-2 perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în Rusia, Suedia, Finlanda şi Polonia. Cele mai multe exemplare iernează în Spania, Franţa şi Portugalia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. În cuibul construit de ambii parteneri, femela depune de obicei două ouă, în prima parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 98,2 x 60,2 mm. Incubaţia durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare, puii îşi urmează părinţii şi devin zburători după 65-70 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea şi distrugerea habitatelor prin construirea de diguri, urbanizarea, coliziunea cu firele electrice, persecuţia din partea fermierilor pentru pagubele provocate culturilor, vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. Refacerea şi protecţia habitatelor umede permit refacerea efectivelor speciei.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII