Foto: Paul Tibu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulStrigiformes

FamiliaStrigidae

GenulOtus

SpeciaOtus scops

01:09

Descriere

Ciușul este o specie de păsări de noapte migratoare răspândită în centrul, sudul și estul Europei, precum și în centrul și sud-vestul Asiei. Populația din sudul Europei este sedentară, dar cea din restul Europei migrează spre Africa centrală, în teritoriile de iernat. Preferă habitatele de silvostepă, cu pâlcuri de pădure adiacente pajiștilor unde pot vâna rozătoare sau animale de talie mică. Poate fi întâlnit de la nivelul mării și până la altitudini de 2000 m, în Pakistan ajungând chiar și la 3000 m. Este o specie care se camuflează cu ușurință în coronamentul copacilor, având culoare penajului gri-maroniu cu partea inferioară mai deschisă la culoare decât partea superioară, fiind marcată cu dungi negre-maronii. Pe cap prezintă două moțuri auriculare, iar ochii sunt galbeni. Lungimea corpului este de 16-20 cm, iar anvergura aripilor este de 47-54 cm, cu o masă corporală de 64-135 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 12-13 ani.


Localizare si comportament

Populația migratoare cuibărește în centrul, vestul și estul Europei, cu unele efective și în centrul și sud-vestul Asiei, deplasându-se pentru iernat spre sud, respectiv în centrul Africii. Ciușul cuibărește în Europa în perioada martie-august, începând migrația de toamnă în lunile septembrie-octombrie. Perechile sunt de obicei monogame, cu toate că uneori perechile putând fi și poligame. Cuiburile sunt refolosite de regulă de la an la an, fiind localizate în scorburi de copaci, găuri din clădiri sau uneori poate ocupa și cuiburile abandonate ale altor specii de păsări de talie asemănătoare. Ambii parteneri hrănesc puii în perioada de reproducere. Se hrănesc cu precădere cu insecte, dar capturează cu ușurință și rozătoare mici, reptile și păsări de talie mică. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.


Populatie

Populația europeană este relativ mare, însumând între 210.000 – 440.000 de perechi cuibăritoare, fiind în scădere în perioada 1970-1990. Cu toate că populația europeană a rămas stabilă în perioada 1990-2000 în unele țări, aceasta a suferit mici scăderi în alte țări, fiind astfel în scădere per total. În România efectivele speciei numără aproximativ 25.000-40.000 de perechi cuibăritoare.


Reproducere

Femela depune 3-4 ouă în lunile aprilie-mai, incubația fiind de 20-31 zile, în funcție de climat. Femela rămâne cu puii pentru 18 zile după eclozare, ulterior părăsind cuibul pentru a procura hrană împreună cu masculul. Puii părăsesc cuibul la 3-4 săptămâni după eclozare, iar la 33 de zile sunt capabili de zbor. Sunt îngrijiți de părinți pentru încă 4-5 săptămâni înainte de a deveni independenți. Perechile au o singură pontă pe an.


Amenintari si masuri de conservare

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice prin defrișarea pădurilor din apropierea zonelor agricole și a zonelor umede. Protejarea acestei specii depinde de interzicerea tăierii perdelelor forestiere de pe marginea drumurilor, precum și păstrarea într-o stare favorabilă de conservare a habitatelor forestiere în care specia cuibărește.


Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII