Expand pic

Ciovlică ruginie

Glareola pratincola

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaGlareolidae

GenulGlareola

SpeciaGlareola pratincola

Descriere

Ciovlica ruginie este o specie caracteristică zonelor deschise, sărăturoase, nisipoase, cu puţină vegetaţie, din apropierea lagunelor. Lungimea corpului este de 24-28 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 70-95 g. Anvergura aripilor este de circa 60-70 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă pare maro-sură, cu aripile lungi, coada în furculiţă şi abdomenul alb. Sub cioc are o pată caracteristică gălbuie. Se hrăneşte preponderent cu insecte pe care le prinde în zbor.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latine glarea – prundiş şi colere – a locui, cu referire la habitatul ocupat. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latine partum – păşune şi incola – locuitor, cu referire la acelaşi lucru.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Are un zbor elegant şi spectaculos ce aminteşte de cel al rândunicii. Se hrăneşte mai mult în zbor, în stoluri, adeseori la răsăritul şi apusul soarelui. Fiind o specie ce aleargă bine, îşi prinde prada şi prin urmărirea acesteia pe sol. Distrage pradătorii din apropierea cuibului prin aterizarea la sol şi tragerea unei aripi de parcă ar fi ruptă. Cuibăreşte în colonii, numărul de perechi variind de la 10-15 până la câteva sute. Cuibul este aşezat pe sol într-o adâncitură de pământ căptuşită cu resturi vegetale. Exemplarele care nu sunt pe cuib păzesc colonia, fiind mereu în apropiere. Călătoreşte pe distanţe lungi, mai ales noaptea şi iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 10000-18000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Din cauza declinului înregistrat în Spania şi Turcia în perioada 1990-2000, populaţia europeană continuă să scadă. În România, populaţia estimată este de 450-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania şi Turcia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 32,8 x 24,1 mm şi o greutate ce variază între 8,11-11,7 g (circa 12% din greutatea femelei). Incubaţia durează 17-19 zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii au un puf cenuşiu-gălbui, vărgat cu negru. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 22-28 de zile, însă devin independenţi la 30-35 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor prin folosirea insecticidelor şi deranjul coloniilor sunt principalele pericole ce afectează specia. Aceasta beneficiază de măsurile de conservare care se adresează habitatelor caracteristice.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII