Expand pic

Ciocîntors

Recurvirostra avosetta

Deschide galerie
Foto: Florin Chirila
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaRecurvirostridae

GenulRecurvirostra

SpeciaRecurvirostra avosetta

Descriere

Ciocîntorsul este o specie caracteristică zonelor de ţărmuri şi coastelor marine, cu apă salmastră sau sărată. Lungimea corpului este de 42-46 cm şi are o greutate medie a corpului de 310-410 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 67-77 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul masculului este mai lung şi mai puţin curbat în sus. Penajul este o combinaţie interesantă de alb cu negru. Se hrăneşte printr-o mişcare de „cosire„ realizată cu ciocul, prinzând insecte, moluşte, crustacei, viermi, dar şi cu fragmente vegetale de la suprafaţa apei.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie provine din numele veneţian avosetta, atribuit în secolul XVI.

Localizare si comportament

Este o specie de mărimea porumbelului prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Este o specie sociabilă, ce umblă în stoluri şi cuibăreşte în colonii. Sincronizarea exemplarelor dintr-un stol este impresionantă, executând manevre rapide simultane. Sunt gălăgioase şi combative, alungând posibilii prădători din apropierea coloniei. Ritualul nupţial se manifestă printr-un dans între parteneri cu aplecări, atingeri şi urmăriri. Cuiburile sunt sumare, formate într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu resturi vegetale şi scoici. Iernează în sudul Europei şi Africa. Longevitatea cunoscută este de 24 de ani şi cinci luni.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 38000-57000 de perechi. A crescut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele teritorii efectivele au scăzut în perioada 1990-2000, pe ansamblu populaţia este considerată stabilă. În România, populaţia estimată este de 300-500 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în Olanda, Germania şi Spania. În zonele de iernare cele mai mari efective sunt în Franţa, Portugalia şi Spania.

Reproducere

Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă, până la mijlocul lunii mai, având dimensiunea medie de 48,9 x 34,9. Incubaţia durează 21-25 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după eclozare, puii părăsesc cuibul şi rămân ascunşi în vegetaţie, în aşteptarea părinţilor şi a hranei. Puii devin zburători la 38-42 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea habitatelor specifice necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt prioritare pentru conservare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII