Expand pic

Ciocănitoare pestriţă mare

Dendrocopos major

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPiciformes

FamiliaPicidae

GenulDendrocopos

SpeciaDendrocopos major

01:15

Descriere

Poate fi intâlnită oriunde se află copaci bătrâni, conifere sau foioase, de care specia depinde pentru cuibărit și hrană. Cel mai adesea este intalnită în păduri, dar și în livezi, parcuri, grădini cu copaci care le convin. Este de dimensiunea unei mierle, are lungimea corpului de 23-26 cm, anvergura de 38-44 cm, masa corporală de 85 de grame. Crestetul si partile superioare sunt negre cu o pata alba  pe fiecare aripa si cu pete albe pe obraji. Si masculul si femela au pene de rosu aprins sub coada, iar masculul are o pata rosie pe ceafa. Se hraneste in principal cu insecte, desi accepta si seminte iarna, dar si oua si puii altor pasari mici pe timp de vara. In libertate, poate trai pana la 10 ani.

Localizare si comportament

Poate fi intalnita in mai toata Europa. Ocazional, populatiile din nord pot migra spre sud, in anii in care nu gasesc destula hrana. Este o specie diurna, se catara pe copaci pentru a-i ciocani si a sonda coaja pentru a avea acces la insecte, folosind limba lunga si lipicioasa cu un varf ca de harpon. Ajunge la maturitatea sexuala dupa un an. Ambii parteneri isi apara teritoriul de cuibarit din luna martie, ciocanind puternic in copaci. Masculul si femela zboara impreuna in ritualul nuptial, inainte de a munci impreuna sa goleasca o scorbura in copac. In fiecare an au un alt cuib.

Populatie

Totalul populatiei care cuibareste in Europa este foarte mare: 12-18 milioane de perechi. In ciuda a cateva regrese din perioada 1990-2000, majoritatea populatiilor au ramas stabile. 

Reproducere

Patru-sapte oua sunt depuse in perioada mai-iunie si sunt clocite 14-16 zile. Ziua cloceste femela, iar noaptea masculul. Marimea medie a unui ou este de 27x20 mm. Ambii parinti hranesc puii si curata cuibul de excremente. Puii isi iau zborul dupa 18-21 de zile de la eclozare. Scot un singur rand de pui pe an.

Amenintari si masuri de conservare

Principalul factor care limiteaza aceasta specie este lipsa habitatului si a locurilor de cuibarit ca rezultat direct al defrisarilor.  Specia mai foloseste si cuiburi artificiale, in locul scorburilor.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII