Ordinul Piciformes > Familia Picidae > Genul Dryocopus > Specia Dryocopus martius
Expand pic

Ciocănitoare neagră

Dryocopus martius

Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPiciformes

FamiliaPicidae

GenulDryocopus

SpeciaDryocopus martius

Descriere

Ciocănitoarea neagră este larg răspândită în pădurile de foioase, de amestec şi conifere cu arbori ajunşi la maturitate. Este cea mai mare ciocănitoare din Europa având dimensiuni apropiate de cele ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40-46 cm şi are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de deosebit de femelă, deşi are întreg creştetul roşu spre deosebire de femelă care are pata roşie doar în partea din spate a capului. Penajul este negru. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora de sub scoarţa arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dryos – copac sau stejar şi koptos – tăiat sau tocat, cu referire la aşchierea puternică a materialului lemnos atunci când face scobituri în copaci. Numele de specie provine de la martius – cu creastă, cu referire la creasta roşie de pe creştetul păsării.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Spre deosebire de restul speciilor de ciocănitori, al căror zbor este ondulatoriu, ciocănitoarea neagră are un zbor continuu asemănător cu cel al alunarului sau gaiţei. Realizează excavaţii mari în arborii bătrâni şi uscaţi atât pentru odihnă cât şi pentru cuibărit. Înălţimea la care este realizată scorbura pentru cuib variază între 4 şi 25 m. Diametrul intrării variază între 8 şi 11 cm, iar adâncimea cavităţii săpate în interiorul arborelui variază între 37 şi 60 cm. Timpul necesar pentru realizarea unei asemenea excavaţii poate ajunge şi la câteva săptămâni. Este considerată o specie cheie în zonele împădurite, asigurând spaţii de cuibărit pentru multe specii de păsări şi mamifere. Prin controlul exercitat asupra populaţiilor de insecte de sub scoarţă protejează copacii. Bate frecvent darabana, iar ciocăniturile (15-20 pe secundă) durează circa trei secunde. În timpul sezonului de cuibărit bate darabana şi de câteva sute de ori pe zi. Ambele sexe bat darabana însă masculii o fac mult mai frecvent. Darabana acestei specii este cea mai puternică şi se aude de la o distanţă de circa trei km. Doar ciocănitorile bat darabana şi este o formă de comunicare prin care îşi anunţă prezenţa şi îşi revendică teritoriul. Este o specie ... mai multe

Populatie

Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 740000-1400000 de perechi. Specia s-a menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. Această stare este menţinută şi în prezent, deşi în unele ţări s-a înregistrat un anume declin.

Reproducere

Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 33,4 x 25,5 mm. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 24-28 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru circa încă o săptămână.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi sunt principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII