Ordinul Piciformes > Familia Picidae > Genul Leiopicus > Specia Leiopicus medius
Expand pic

Ciocănitoare de stejar

Leiopicus medius

Relativ Comuna Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPiciformes

FamiliaPicidae

GenulLeiopicus

SpeciaLeiopicus medius

01:31

Descriere

Ciocănitoarea de stejar este larg răspândită în pădurile de foioase, în special cele de stejar şi carpen cu arbori ajunşi la maturitate. Preferă arbori de peste 100 de ani deşi proporţia acestora este mică oriunde în Europa. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm. Este cu 15% mai mică decât ciocănitoarea pestriţă mare şi cu 40% mai mare decât ciocănitoarea pestriţă mică. Similar rudelor sale, penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu. Comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă. Se hrăneşte în special cu insecte şi larvele acestora din scoarţa arborilor, însă vara consumă şi seminţe şi fructe. Longevitatea cunoscută este de opt ani.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din cuvântul latin medius – mijlociu, cu referire la dimensiunile păsării comparativ cu ciocănitoarea pestriţă mare şi ciocănitoarea pestriţă mică.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Depinde mai puţin decât celelalte specii de ciocănitori de prezenţa lemnului mort, fiind esenţială prezenţa pădurilor de stejar matur şi a cavităţilor necesare cuibăritului. Primăvara îşi delimitează teritoriul, acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin chemări şi cântece. Darabana este mai puţin folosită comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. Masculul este cel care excavează locul pentru cuibărit, iar femela inspectează excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib. La fel ca în cazul altor specii de ciocănitori, femelele sunt cele care iniţiază copulaţia. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului. Aceste specii cu lemn de esenţă mai moale se descompun mai repede. Înălţimea cuibului variază între 5 şi 20 m. Intrarea este rotundă, de 4-5 cm diametru. Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Rareori fac călătorii mai lungi.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă între 140000-310000 de perechi. Specia s-a menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. În ţările din sud-estul Europei şi mai ales în România s-a înregistrat un declin în perioada 1990-2000. Populaţii mai mari se înregistrează numai în Franţa şi Grecia.

Reproducere

Femela depune în mod obişnuit 4-8 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 23,6 x 18,5 mm. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-24 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ zece zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea şi dispariţia pădurilor de stejar şi a celor mixte are un efect semnificativ. Un management prietenos al pădurilor care să asigure o proporţie suficient de mare a arborilor maturi de stejar în pădurile mixte este necesar şi urgent.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII