Ordinul Passeriformes > Familia Corvidae > Genul Corvus > Specia Corvus frugilegus
Expand pic

Cioară de semănătură

Corvus frugilegus

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaCorvidae

GenulCorvus

SpeciaCorvus frugilegus

Descriere

Cioara de semănătură este o specie larg răspândită atât în Europa cât și în Asia, fiind în general sedentară, dar prezintă și efective migratoare, cu precădere în centrul, estul și vestul Asiei, efective ce migrează în sudul Europei, sud-vestul și sud-estul Asiei. Specia lipsește complet din regiunea Pensinsulei Scandinave. Preferă habitatele agricole, cu pâlcuri de copaci cu frunze căzătoare, cu precădere plopi sau copaci cu coronament bogat, unde își pot instala coloniile. Mmasculul nu se deosebește de femelă, penajul fiind complet negru, ciocul de culoare albă cu gușă albă și fruntea neagră proeminente. Ciocul este puternic pentru a putea sparge coaja nucilor sau a altor fructe. Penele de pe piept și abdomen coboară până la nivelul încheieturii superioare a picioarului. Se deosebește de cioara neagră și de corb prin dimensiunea mai mică și ciocul de culoare albă. Lungimea corpului este de 47-49 cm, iar anvergura aripilor este de 81-94 cm, cu masa corporală de 337-531 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 22-23 ani.


Localizare si comportament

În Europa specia este sedentară, dar efectivele din sud-estul și sud-vestul Asiei pot migra spre centrul, vestul și estul Asiei pentru reproducere. De asemenea, efective reduse din sudul Europei pot migra spre nord-est în Asia pentru a se reproduce. Sezonul de reproducere se desfășoară în lunile martie-mai, în anotimpul de iarnă specia putând fi observată aproape în permanență pe terenurile agricole din apropierea coloniilor. Perechile sunt monogame, grupându-se în sezonul de reproducere în colonii ce pot număra de la 300 la 500 de perechi, în funcție de suprafața terenurilor agricole din jurul copacilor ocupați. Adesea specia formează coloniile pe rândurile de plopi plantați pe marginea drumurilor din afara sau din interiorul localităților umane, provocând deseori neplăceri localnicilor prin zgomotele puternice scoase de acestea. Cuibul este alcătuit din crenguțe și resturi menajere, fiind întărit cu excremente. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți până când aceștia învață să zboare. Se hrănesc de obicei cu cereale, fructe și semințe, dar pot captura și mamifere mici, șopârle sau ouă ale altor specii de păsări mai mici, iar în unele cazuri pot fi și necrofage hrănindu-se cu stârvurile animalelor ucise pe șosele sau vânate de alți prădători. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.


Populatie

Populația europeană este foarte mare, însumând între 10.000.000 – 18.000.000 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere în perioada 1970-1990. Cu toate că populația europeană a suferit mici scăderi în perioada 1990-2000 în unele țări, aceasta a rămas stabilă per total. În România efectivele speciei numără aproximativ 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare.


Reproducere

Femelele depun 3-5 ouă în lunile martie-mai, incubația fiind de 16-18 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 32-33 zile, părăsind cuibul după această perioadă, dar rămânând în apropierea coloniei. Perechile au o singură pontă pe an.


Amenintari si masuri de conservare

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice prin tăierea copacilor din apropierea zonelor agricole. Protejarea acestei specii depinde de interzicerea tăierii perdelelor forestiere de pe marginea drumurilor, precum și păstrarea într-o stare favorabilă de conservare a copacilor din regiunile rurale și urbane.


Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII