Expand pic

Cinteză

Fringilla coelebs

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaFringillidae

GenulFringilla

SpeciaFringilla coelebs

Descriere

Cinteza este o specie cu răspândire largă în toată Europa, având efective migratoare care cuibăresc în nordul și nord-estul Europei. Este întâlnită în toate tipurile de habitate forestiere atât în zonele de câmpie și deal, precum și în zonele montane, ajungând până la altitudini de peste 1.500 m. Masculul este viu colorat, capul gri, obrajii, gâtul și spatele maronii, pieptul roșiatic, coada neagră cu baza cozii verzui, iar aripile negre cu două benzi albe spre partea superioară. Femela este predominant verzuie, aripile fiind la fel cu ale masculului. Lungimea corpului este de 14-16 cm, iar anvergura aripilor este de 25-29 cm, cu masa corporală de 18-29 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 15-16 ani.


Localizare si comportament

Specia este în general sedentară pe cuprinsul Europei, existând efective care migrează spre nordul și nord-estul Europei pentru reproducere, ajungând până în centrul Asiei. Efectivele migratoare încep migrația de toamnă în lunile septembrie-octombrie, revenind în teritoriile de cuibărit în lunile martie-aprilie. Sezonul de cuibărit se desfășoară în perioada lunilor mai-iulie, perechile monogame formându-se încă din luna martie. Masculii atrag femelele în teritoriul lor prin cântecul foarte strident. Cuibul este construit în coronamentul copacilor, la câțiva metri de la sol, sau în stratul arbustiv dens. Cuibul este adâncit și este format din rădăcini, paie și pene pe interior, iar pe exterior este întărit cu licheni, pânze de păianjeni și mușchi. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până învață să zboare. Se hrănesc în special cu insecte și semințe pe care le găsesc la nivelul solului, rareori fiind observate că se hrănesc în coronamentul copacilor. Adesea poate fi observată la hrănire și în parcurile și grădinile din zonele urbane și rurale, acolo unde există hrănitori artificiale sau unde oamenii le dau semințe, fiind recunoscută ca specie sociabilă, alături de vrabie și pițigoi. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.


Populatie

Populația europeană este foarte mare, însumând între 130.000.000 – 240.000.000 de perechi cuibăritoare, rămânând stabilă în perioada 1970-1990. Cu toate că populația europeană a suferit mici scăderi în perioada 1990-2000 în unele țări, aceasta a rămas stabilă per total. În România efectivele speciei numără aproximativ 2.450.000-6.300.000 de perechi cuibăritoare.


Reproducere

Femelele depun 4-5 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 10-16 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 12-18 zile, părăsind cuibul după această perioadă, fiind hrăniți în continuare de părinți pentru încă 3 săptămâni. Perechile au de obicei 2-3 ponte pe an, a doua pontă fiind adesea depusă în perioada lunilor iunie-iulie.


Amenintari si masuri de conservare

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea tăierilor de păduri sau păstrarea regiunilor de cuibărit forestiere într-o stare favorabilă de conservare.


Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII