Expand pic

Chirighiţă neagră

Chlidonias niger

Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulChlidonias

SpeciaChlidonias niger

Descriere

Chirighiţa neagră este caracteristică în perioada cuibăritului zonelor umede de apă dulce şi salmastre bogate în vegetaţie şi în perioada iernării zonelor de coastă, golfurilor şi lagunelor cu apă sărată. Lungimea corpului este de 23-28 cm şi are o greutate de 50-74 g. Anvergura aripilor este de circa 57-65 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Are aripile largi şi coada scurtă. Capul şi corpul sunt negre, iar aripile sunt gri-argintii. Se hrăneşte cu insecte, peşti mici şi broaşte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din grecescul khelodonios – asemănător cu rândunica. Numele de specie provine din cuvântul latin niger – negru, cu referire la penajul păsării.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în cea mai mare partea a continentului european. Planează pe loc fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni prinde pradă de la suprafaţa apei sau insecte în zbor şi foarte rar se scufundă. De obicei se hrăneşte la o distanţă de până la 2-5 km de colonie. Zboară cu o viteză medie de 34 km/h. Evită pentru cuibărit zonele umede cu o suprafaţă mai mică de 4 ha. Longevitatea cunoscută este de până la 21 de ani. Cuibăreşte în colonii mici, aşezate pe vegetaţie acvatică, în zone cu apă având adâncime mică (1-2 m). Cuibul este alcătuit din resturi vegetale şi la construirea lui participă ambii parteneri. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 83000-170000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. Efectivele au scăzut în cele mai multe ţări în perioada 1990-2000, fără a se cunoaşte tendinţa în Rusia. Populaţia estimată în România este de 1200-2500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina şi Belarus.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 35,9 x 25,3 mm. Ouăle acestei specii sunt rezistente atunci când se udă. Incubaţia durează în jur de 19-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 20-25 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit, degradarea şi distrugerea habitatelor umede reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)