Expand pic

Chirighiţă cu obraz alb

Chlidonias hybrida

Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulChlidonias

SpeciaChlidonias hybrida

Descriere

Chirighiţa cu obraz alb este caracteristică zonelor umede de apă dulce bogate în vegetaţie. Lungimea corpului este de 24-28 cm şi are o greutate de 65-100 g. Anvergura aripilor este de circa 57-70 cm. Femela este mai mică ca dimensiuni decât masculul. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri închis, obrazul alb şi partea superioară a capului este neagră. Ciocul este roşu spre deosebire de celelalte specii înrudite de chirighiţe. Se hrăneşte cu peşti, insecte şi larvele acestora, melci şi broaşte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din grecescul khelodonios – asemănător cu rândunica. Numele de specie provine din cuvântul latin hybrid – hibrid, cu referire probabil la penajul de iarnă, care are caracteristici intermediare între celelalte două specii de chirighiţe.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă în partea sudică şi estică a continentului european. Pentru a se hrăni prinde prada prin alunecări bruşte de la circa cinci metri înălţime. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. De obicei se hrăneşte la o distanţă de până la 1-2 km de colonie. Cuibăreşte prima dată la doi ani. Este o specie monogamă şi teritorială. Cuibăreşte în colonii de până la 100 de perechi. Cuibul, alcătuit din resturi vegetale, este aşezat pe vegetaţie plutitoare (ex. frunze de nufăr), în zone cu apă de adâncime mică (sub un metru). Durata medie de viaţă este de nouă ani, însă poate atinge şi 19 ani. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 42000-87000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. Deşi populaţia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, nu s-au refăcut efectivele ce existau înaintea declinului înregistrat. Populaţia estimată în România este de 8000-12000 de perechi, iar efective mai mari decât în România există numai în Rusia. Alte ţări cu efective importante sunt: Spania, Azerbaijan, Ucraina şi Turcia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 37,7 x 28,6 mm. Incubaţia durează în jur de 18-20 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 21-25 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile umane ce duce la pierderea locurilor de cuibărit alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII