Ordinul Charadriiformes > Familia Laridae > Genul Thalasseus > Specia Thalasseus sandvicensis
Expand pic

Chiră de mare

Thalasseus sandvicensis

Deschide galerie
Foto: Razvan Zinica
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulThalasseus

SpeciaThalasseus sandvicensis

Descriere

Chira de mare, cunoscută şi sub denumirea de rândunică maritimă, este caracteristică zonelor lagunare şi coastelor marine. Lungimea corpului este de 34-45 cm şi are o greutate de 180-300 g. Anvergura aripilor este de circa 85-87 cm. Ca mărime este asemănătoare cu pescăruşul râzător ( Chroicocephalus ridibundus ). Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul este lung, aripile ascuţite, iar coada se termină în furculiţă. Partea superioară a capului este neagră, penajul este gri, iar picioarele negre. Se hrăneşte cu peşti, viermi, crustacei şi pui ale altor păsări.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de specie derivă de la Sandwich Islands, cu referire la prezenţa speciei.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru localizarea prăzii zboară la punct fix fluturându-şi aripile, apoi plonjează de la 5-10 m în apă, după peşte. Se hrăneşte adeseori în plasele de pescuit marine. Cuibăreşte în colonii aşezate pe sol, uneori alături de alte chire sau pescăruşi. Cuibul, construit de ambii parteneri, este o adâncitură în solul nisipos, căptuşită cu scoici, pene şi resturi vegetale. Iernează pe coastele europene ale Mediteranei şi în Peninsula Arabiei. Longevitatea cunoscută este de 30 de ani şi nouă luni.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 82000-130000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. În perioada cuprinsă între 1990-2000 efectivele înregistrate au fost fluctuante, iar pe ansamblu specia este în declin. Populaţia estimată în România este de 40-60 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Olanda şi Marea Britanie. Dintre exemplarele ce iernează în Europa, cele mai multe sunt în Grecia, Turcia şi Italia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 1-2 ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 50,7 x 35,9 mm. Incubaţia durează în jur de 21-29 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. În prima săptămână cloceşte doar femela, aceasta fiind hrănită de către mascul. După eclozare, puii sunt îngrijiţi în creşe de către adulţi. Devin zburători la 28-30 de zile, însă mai rămân o perioadă dependenţi de părinţi.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei şi deranjul produs de fermele eoliene, amplasate în zonele marine, reprezintă pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane este prioritară.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII