Expand pic

Chiră de baltă

Sterna hirundo

Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulSterna

SpeciaSterna hirundo

Descriere

Chira de baltă este caracteristică zonelor umede costiere dar şi lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31-37 cm şi are o greutate de 110-145 g. Anvergura aripilor este de circa 75-80 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, ciocul este roşu aprins cu vârful negru iar picioarele roşii. Partea superioară a capului este neagră. Se hrăneşte cu peşte (5-15 cm lungime), insecte şi melci.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de specie provine din cuvântul latin hirundo – rândunică, cu referire la caracteristicile cozii.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 1-6 m înălţime, până la o adâncime de 50 cm. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 5-10 km de colonie. Este o specie monogamă şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală la trei ani. Masculul selectează teritoriul de cuibărit şi dacă femela din anul anterior întârzie mai mult de cinci zile e posibil să caute altă parteneră. De obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu pentru cuibărit şi este cunoscută o situaţie când o pereche s-a întors an de an în acelaşi loc timp de 17 ani. Ritualul nupţial se manifestă prin zboruri în care partenerii se înalţă în cercuri până la o înălţime de 200 m, după care coboară împreună, deplasându-se în zig-zag. Pe sol, masculul oferă peşte femelei. Cuibăreşte în colonii, iar distanţa dintre cuiburi poate fluctua de la 0,50 m la 3,5 m. După ce s-a format perechea, cei doi parteneri realizează câteva adâncituri în sol, iar în una dintre acestea femela va depune ouă. Durata medie de viaţă este de 9-10 ani, însă poate trăi până la 33 de ani. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 270000-570000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele au scăzut în perioada 1990-2000, totuşi în ţările cu efective semnificative acestea au fluctuat sau au rămas stabile, ceea ce face ca pe ansamblu populaţia să fie considerată stabilă. Populaţia estimată în România este de 5500-7500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Finlanda şi Ucraina.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi în iunie, cu o dimensiune medie de 41,1 x 30,4 mm şi o greutate de 21 g. Incubaţia durează în jur de 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 27-30 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei, alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII