Expand pic

Becaţină comună

Gallinago gallinago

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaScolopacidae

GenulGallinago

SpeciaGallinago gallinago

Descriere

Cuibareste in mlastini si zone umede, deseori pe marginea lacurilor si a raurilor. Iarna sta in zone de coasta sau mlastinoase. Partile superioare sunt de culoare maronie cu pete mai deschise la culoare, partile inferioare sunt de culori palide, cu dungi negre pe piept, iar banda de la ochi este intunecata si marginita de doua benzi mai deschise. Picioare scurte, aripi lungi,  iar ciocul distinctiv este alungit mult. Masculul seamana foarte bine cu femela, desi ea are ciocul putin mai lung. Lungimea corpului este de 25-27 cm, anvergura de 44-47 cm, masa medie corporala de 110 g. Se hraneste cu nevertebrate si plante. In libertate, longevitatea medie este de trei ani. 

Localizare si comportament

Cuibareste in aproape toata Europa. Populatiile din nordul si din estul extrem migreaza spre sud-vest pentru a ierna, dar ajung si in Africa. Pleaca de pe locurile de cuibarit in luna iulie si revin in anul urmator in lunile martie-mai. Se hranesc la rasarit si la apus de soare, sondand cu ciocul lung in noroi. Atinge maturitatea sexuala la varsta de doi ani. Masculii sunt primii care ajung la locurile de cuibarit si stabilesc teritoriile. Femelele selecteaza un loc de cuib si legatura dintre pasari este intarita de un ritual nuptial in care masculul zboara in cerc, apoi intra in picaj si produce un sunet de toba in timp ce coada ii vibreaza in aer. Ambii parteneri prefera o viata fara multe complicatii, iar cuibul lor este o mica adancitura din sol.

Populatie

Populatia care cuibareste in Europa este mare: intre 930.000 si 1,900.000 de perechi. In ciuda unui declin din mai multe tari in perioada 1990-2000, mai multe populatii europene au ramas stabile in tot acest timp. 

Reproducere

Trei-cinci oua de 40x29 mm sunt depuse in perioada aprilie-iunie. Femela le cloceste pentru 18-20 de zile, si fiecare parinte are grija de jumatate din pui. Acestia parasesc cuibul dupa 19-20 de zile. O singura ponta pe an. 

Amenintari si masuri de conservare

Declinurile au fost atribuite asanarii zonelor umede, ceea ce a dus la pierderea habitatului si a prazii, pe langa declinul cauzat de vanatoarea excesiva. In mai multe tari, specia a beneficiat de masuri de management al zonelor umede, prin regularizarea nivelului apelor, deoarece becatinele au nevoie de ape mici.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII