Expand pic

Barză neagră

Ciconia nigra

Deschide galerie
Foto: Emil Todorov
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCiconiiformes

FamiliaCiconiidae

GenulCiconia

SpeciaCiconia nigra

Descriere

Barza neagră, cunoscută şi sub denumirile de cocostârc negru şi barză ţigănească, este o specie caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri ce au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni este cu puţin mai mică decât barza albă. Lungimea corpului este de 90-105 cm şi are o greutate medie de 3000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 173-205 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest stadiu numai în al patrulea an de viaţă. Se hrăneşte în special cu ţipari când îi găseşte, mamifere mici, pui de pasăre, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme, şopârle, şerpi, insecte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen ciconia – barză este de origine latină şi a fost dat de zoologul Mathurin Jacques Brisson, care a înlocuit numele iniţial de ardea. Numele speciei provine de la cuvântul latin nigra – negru, cu referire la penajul păsării.

Localizare si comportament

Este o specie răspândită pe tot teritoriul european cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică a Europei. Retrase şi sfioase, cuibăresc în păduri, în cuiburi pe care le folosesc mai mulţi ani şi pe care le repară şi consolidează în fiecare an. După ce depune ouăle este alungată foarte greu de la cuib. Spre deosebire de stârci şi asemeni berzei albe este aproape mută şi se manifestă prin „clămpănitul ciocului„ dar mai rar, mai scurt şi fără mişcările de gât caracteristice berzei albe. Cea mai mare parte a populaţiei europene traversează Bosforul, planând în special deasupra uscatului. Iernează pe continentul african.

Populatie

Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 7800-12000 de perechi. După ce a rămas stabilă în perioada 1970-1990, populaţia de barză neagră a crescut în perioada 1990-2000 în zona central europeană şi a scăzut în ţările baltice, rămânând stabilă pe ansamblu. Populaţia estimată în România este de 160-250 de perechi. Cele mai mari efective apar în Polonia, Turcia şi Belarus.

Reproducere

Soseşte în a doua jumătate a lunii martie din cartierele de iernare şi, comparativ cu barza albă, soseşte primăvara mai târziu şi pleacă toamna mai târziu (C. Rosetti Bălănescu). Cuibul este amplasat în treimea superioară a arborilor bătrâni. Cuibul e o construcţie mare (poate depăşi un metru în diametru şi chiar în înălţime), caracteristică berzelor, alcătuit din crengi fixate cu pământ. În interior este căptuşit cu muşchi, resturi vegetale sau balegă uscată. Femela depune 3-4 ouă de culoare albă în perioada cuprinsă între sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,32 x 48,73 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 30-35 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 70 de zile când devin independenţi. Adeseori, cuibăreşte în pereţii exteriori ai cuibului şi vrabia de câmp.

Amenintari si masuri de conservare

Distrugerea cuiburilor prin defrişarea pădurilor, reducerea zonelor umede şi întinderea din ce în ce mai mare a liniilor electrice reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Managementul adecvat al pădurilor în care cuibăresc exemplare de barză neagră şi izolarea liniilor electrice de medie tensiune pot reduce considerabil mortalitatea acestei specii. Păstrarea sau refacerea zonelor umede situate în apropierea pădurilor contribuie la asigurarea hranei pentru barza neagră.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII