Expand pic

Acvilă ţipătoare mică

Aquila pomarina

Deschide galerie
Foto: Sebastian Bugariu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulFalconiformes

FamiliaAccipitridae

GenulAquila

SpeciaAquila pomarina

Descriere

Acvila ţipătoare mică este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi păşunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 1400-1800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 143-168 cm. Are o mărime medie, un penaj întunecat, aripile largi şi ciocul mic. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în 3-4 ani. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, broaşte, şerpi, şopârle şi insecte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare. Numele de specie provine de la regiunea Pomerania, o zonă mărginită de Marea Baltică şi cuprinsă în prezent în Germania şi Polonia.

Localizare si comportament

Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Este o specie monogamă, ce poate să trăiască până la 20-25 de ani, însă în mod obişnuit, din cauza pericolelor existente, trăieşte în medie 8-10 ani. Mortalitatea medie este de circa 35% pentru juvenili, 20% pentru păsările imature şi 5% pentru adulţi. Este o specie solitară şi teritorială ce atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Masculul este mult mai agresiv decât femela şi manifestă un comportament teritorial faţă de alţi masculi. Cuibăreşte în copaci şi se întoarce la acelaşi cuib mai mulţi ani la rând. Cuibul este instalat la înălţimi cuprinse între 4 şi 29 m. Puiul mai puternic îl atacă de obicei pe cel mai slab, care nu supravieţuieşte din cauza inaniţiei. Se hrăneşte prin utilizarea mai multor tehnici: planează la o înălţime de circa 100 m şi coboară brusc după ce a localizat prada, pândeşte dintr-un loc înalt sau merge prin iarbă. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 14000-19000 de perechi. Deşi populaţia s-a menţinut constantă în perioada 1970-2000 în cea mai mare parte a teritoriului, a scăzut în Letonia în perioada 1990-2000 determinând o tendinţă negativă pe ansamblu. Efective mai mari sunt prezente doar în România, Belarus şi Letonia.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de martie şi început de aprilie. După folosirea repetată a cuibului, acesta poate atinge o înălţime de 0,6-1 m şi un diametru la vârf de circa 60-70 cm. Cuibul este alcătuit din crengi şi resturi vegetale. Este căptuşit cu ramuri cu frunze care sunt schimbate periodic pentru o mai bună camuflare a cuibului. Femela depune 1-2 ouă la sfârşit de aprilie sau început de mai, cu o dimesiune medie de 63,5 x 51 mm. Incubaţia durează 36-41 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători după 50-55 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptamâni în plus.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin reducerea păşunilor, intensificarea agriculturii, otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. Un proiect Life al cărui beneficiar este Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu, implementat în parteneriat cu SOR/BirdLife România şi Milvus, are printre obiective elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru această specie.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII