Expand pic

Acvilă de munte

Aquila chrysaetos

Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulFalconiformes

FamiliaAccipitridae

GenulAquila

SpeciaAquila chrysaetos

Descriere

Acvila de munte, cunoscută şi sub denumirea de pajură, este o specie caracteristică zonelor montane, dar poate fi întâlnită şi de-a lungul coastelor şi teritoriilor împădurite. Lungimea corpului este de 80-93 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 4050-6350 g, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-225 cm. Este o răpitoare mare, cu un penaj maro închis pe cea mai mare parte a corpului, cu excepţia capului şi gâtului al căror penaj este maro-auriu. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în cinci ani. Este cea mai cunoscută răpitoare din emisfera nordică şi una din cele mai temute, pentru că în lumea animală un adult de acvilă de munte este prădatorul suprem. În prezent este pasărea naţională pentru şase ţări: Albania, Austria, Germania, Kazakhstan, Mexic şi Yemen. Este în acelaşi timp un simbol recunoscut în multe alte ţări vestice datorită tradiţiei transmise de la legiunile romane al căror simbol era. În cultura arabă, acvila de munte este emblema personală a lui Saladin şi un simbol al puterii. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, iar în timpul iernii, când hrana este mai puţină, şi cu leşuri. Circa 200 de specii de mamifere şi păsări au fost identificate ca pradă pentru acvila de munte.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie este compus din cuvintele greceşti chruseos – auriu şi aetos – acvilă.

Localizare si comportament

Este o specie cu o distribuţie discontinuă în cea mai mare parte a Europei. Este o specie teritorială, monogamă întreaga viaţă şi poate atinge vârsta de 32 de ani (în captivitate 46 de ani). Ritualul nupţial include zboruri în pereche, urmăriri, spirale, plonjoane în aer. Zboară cu o viteză de circa 45-51 km/h, dar plonjând poate atinge 321 km/h. Vânează în timp ce planează sau pândind dintr-un copac. Adeseori perechea vânează împreună, în timp ce unul dintre parteneri urmăreşte prada, celălalt doborând-o. Poate obliga alte păsări răpitoare să renunţe la hrana prinsă. Unele răpitoare sunt atacate şi folosite ca pradă (şorecari, ulii). Cuibul este aşezat în zone inaccesibile, în crăpături ale stâncilor, pe pragurile unor stânci abrupte sau în copaci şi este îmbunătăţit şi folosit mai mulţi ani. Poate atinge o circumferinţă de 2-3 m şi o înălţime de 1 m. Cuibul poate atinge un volum de 6 m 3 . Obişnuieşte să-şi înceapă cuiburi în mai multe locuri pe care le foloseşte alternativ. Păsări de mici dimensiuni, care nu reprezintă pradă pentru acvila de munte, obişnuiesc să cuibărească în pereţii exteriori, fiind protejate contra prădătorilor obişnuiţi. Adulţii sunt sedentari însă tinerii pot migra.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 8400-11000 de perechi. S-a păstrat relativ stabilă în perioada 1970-2000 chiar dacă în unele ţări a scăzut uşor. Cele mai mari efective sunt prezente în Turcia, Spania şi Norvegia.

Reproducere

La construirea cuibului participă ambii parteneri, fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu vegetaţie. Femela depune 2-3 ouă la sfârşit de martie sau început de aprilie. Incubaţia durează în medie 43-45 de zile şi este asigurată în principal de femelă. În cazul în care cantitatea de hrană este insuficientă, puiul mai mare este agresiv faţă de puiul mai mic şi poate să-l omoare sau acesta moare de inaniţie. Puii devin zburători la 65-70 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi încă 14-21 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt principalele pericole pentru această specie. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de vânătoare, sunt necesare pentru conservarea speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)